Evanghelia zilei 15 septembrie: Sf. Fecioară Maria Îndurerată

Comentariu la sărbătoarea Fecioarei Maria Îndurerată: „Iat-o pe mama ta”. „Unii vorbesc despre cele șapte dureri ale Tale. Ce știu ei? Tu ești toată durerea, amărăciunea supremă, ești Iubirea care știe să împărtășească, să se compătimească și să tacă”.

Evanghelie (In 19, 25-27)

Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus și sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, și Maria Magdalena.

Așadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”

Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!” Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Comentariu la Evanghelie

De multe ori am contemplat, într-un tablou sau în imaginația noastră, scena din Evanghelia de astăzi: Isus pe Cruce și, la picioarele Lui, Mama Sa, sfintele femei și ucenicul iubit. Este loc și pentru noi, care suntem de asemenea ucenici iubiți, credincioși Învățătorului în ceasul Său.

Isus Își numește Mama „femeie”, așa cum a făcut și la nunta din Cana. Ea este Noua Eva. Prima Eva a fost de asemenea numită „femeie”, dar, înșelată de șarpe, a neascultat de porunca divină. Totuși, Dumnezeu a promis că femeia se va împotrivi șarpelui, pentru că un descendent al ei, Isus, îi va zdrobi capul. A început atunci o luptă despre care ne vorbește cartea Apocalipsului: «Și s-a umplut de mânie balaurul împotriva femeii și a plecat să facă război împotriva restului descendenței ei, celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus» (Ap 12,7), în definitiv, împotriva ucenicilor. Nu există putere care să biruiască un ucenic ce rămâne în picioare, alături de Mama lui Isus.

Sfântul Ioan Paul al II-lea o amintea pe Maria, pelerină tăcută până la «noaptea credinței»[1]. Cum să nu aplicăm Ei cuvintele Scripturii: «Priviți și vedeți dacă este o durere ca durerea mea» (Lam 1,12)? Pe Golgota, Maria simte sabia care îi străpunge sufletul, anunțată de bătrânul Simeon. Și, în unire cu lucrarea răscumpărătoare a Fiului, ea devine Mama care dă naștere fiecărui creștin, fiecărui ucenic al lui Isus. Astăzi îi putem spune Mamei noastre cuvintele pe care liturgia le aplică Ei, luate din Scriptură, atunci când poporul a înălțat-o pe Iudita care a salvat Israelul din mâinile dușmanului babilonian: «Tu eşti înălţarea Ierusalimului, tu eşti marea mândrie a lui Israel, tu eşti lauda cea mare a neamului nostru» (Iud 15,9). Iubirea față de Mamă ne obține harul îmbelșugat de a fi credincioși poruncilor lui Cristos și ne izbăvește de uneltirile celui blestemat[2].

[1] Sfântul Ioan Paul al II-lea, Redemptoris Mater, nr. 17.

[2] cf. Sfântul Josemaría, Drum, nr. 493.