Evanghelie (Mt 20,17-28)
Urcând spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece discipoli și le-a spus pe drum: „Iată, noi urcăm la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâinile arhiereilor și ale cărturarilor, îl vor condamna la moarte, îl vor da pe mâinile păgânilor ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit, dar a treia zi va învia”.
Atunci, mama fiilor lui Zebedeu a venit la el cu fiii ei și a căzut în genunchi ca să-i ceară ceva.
El i-a zis: „Ce vrei?”
I-a spus: „Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și unul la stânga ta, în împărăția ta”.
Atunci Isus a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl voi bea eu?”
I-au spus: „Putem”.
El le-a zis: „Potirul meu îl veți bea, însă a sta la dreapta și la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”.
Când au auzit ceilalți zece, au fost cuprinși de indignare față de cei doi frați.
Dar Isus i-a chemat la sine și le-a zis: „Știți că cei care conduc popoarele le domină și cei mari își fac simțită puterea asupra lor. Între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru și cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru, așa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viata ca răscumpărare pentru cei mulți”.
Comentariu la Evanghelie
În Evanghelia de astăzi, mama lui Iacob și a lui Ioan, doi dintre apostolii cei mai apropiați de Isus, intervine cu îndrăzneală înaintea Învățătorului. Se prosternează înaintea Lui și Îi adresează o cerere pe cât de simplă, pe atât de curajoasă: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga Ta” (v. 21).
Deși evanghelistul nu spune nimic, ne putem imagina că Domnul, auzind această cerere, s-a umplut de tandrețe față de acea femeie. Răspunsul pe care i-l dă pare să aibă o notă de asprime, dar Domnului I-a plăcut îndrăzneala acelei mame și ajunge să-i adreseze o nouă întrebare, la care mama – de data aceasta împreună cu fiii ei – răspunde afirmativ.
Isus, intuind o posibilă aspirație omenească, o corectează, afirmând primatul voinței lui Dumnezeu și al atitudinii de slujire din partea celor care „sunt mai sus”.
Astăzi rămânem cu curajul acestei femei, care nu a ezitat să arate cu simplitate Domnului dorința cea mai profundă a inimii sale. O cerere care nu era pentru ea, ci pentru fiii ei, pe care îi iubea mai mult decât pe sine însăși.
Câte răspunsuri generoase ale atâtor bărbați și femei care au lăsat totul pentru a-L urma pe Învățător au fost precedate și însoțite de deschiderea generoasă a părinților lor, pentru ca ei să-L urmeze pe Isus oriunde i-ar fi condus El!