Evanghelie (Lc 2,16-21)
Au plecat, deci, în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. Toți cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus.
Când s-au împlinit opt zile, a fost circumcis și i s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.
Comentariu la Evanghelie
A fi mamă este întotdeauna un plan al lui Dumnezeu. Dar a fi Maica lui Dumnezeu a fost rânduit doar pentru o singură femeie în istorie, Maria din Nazaret.
Evanghelia de astăzi ne descoperă ceva din misterul maternității divine a Mariei. Nu știm cum a fost zămislit Isus din punct de vedere material, cum a lucrat Duhul Sfânt, dar știm cum înțelegea Isus ce înseamnă a fi Maica Lui: „Cine face voința lui Dumnezeu, acela Îmi este frate și soră și mamă” (Mc 3,35). Astfel, Fiul lui Dumnezeu lămurește că Maria este Maica Lui mai ales pentru că a fost docilă față de voința lui Dumnezeu, mai mult decât prin toate îndatoririle naturale ale unei mame.
Și ce face cel care împlinește voința lui Dumnezeu? În evenimentele Crăciunului, mulți aud cuvinte dumnezeiești: păstorii aud vestirea îngerilor, Zaharia profeția lui Gabriel; însă Maria face ceva mai mult: ea „păstrează toate aceste lucruri și le metitează în inima ei”. Este o atitudine pe care o regăsim și în alte momente din viața Mariei (cf. Lc 2,51).
Unii artiști reprezintă scena Bunei Vestiri ca pe intrarea Cuvântului lui Dumnezeu prin urechea Mariei. De-a lungul secolelor, în Antichitate și în Evul Mediu, a circulat pe scară largă credința că Fecioara L-ar fi zămislit pe Isus Cristos prin auz.
Această atitudine specifică a Maicii noastre ne invită, la începutul unui nou an, să reînnoim dorința de a ne apropia de Cuvânt ca de ceva care naște viață dumnezeiască în noi și în jurul nostru. Uneori va fi o frază din lecturile Sfintei Liturghii, alteori un psalm sau un verset din Evanghelie citit înainte de culcare.
Odată, unei femei care Îl asculta pe Isus i-a țâșnit din inimă o laudă adresată pântecelui care L-a purtat; însă Învățătorul a răspuns: „Fericiți mai degrabă cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păstrează” (Lc 11,28).
Dacă încercăm să ascultăm cu atenție ceea ce ne spune Dumnezeu și să punem în practică, ne vom umple de uimire asemenea păstorilor, iar întreaga noastră viață va fi spre slava lui Dumnezeu.