„Vreau să mă dăruiesc Ție fără rezerve”

A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?” Isus a răspuns și i-a zis: „Ceea ce fac eu tu nu înțelegi acum, dar vei înțelege după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. (Ioan 13:6-8)

Petru i-a spus: Tu, Doamne, să-mi speli mie picioarele? Isus a răspuns: ceea ce fac eu, acum nu înţelegi; vei înţelege mai târziu. Petru insistă: niciodată nu-mi vei spăla picioarele. Isus i-a răspuns: dacă nu ţi le spăl, nu vei avea parte din ceea ce am eu. Simon Petru se predă: Doamne, atunci spală-mi nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul.

În fața chemării de dăruire totală, completă, fără ezitări, noi opunem adesea o falsă modestie, ca aceea a lui Petru… Ah, de am avea şi noi inima Apostolului! Petru nu îngăduie nimănui să-L iubească pe Isus mai mult decât el. Această iubire îl face să reacţioneze astfel: iată-mă, spală-mi mâinile, capul, picioarele; purifică-mă în întregime, căci vreau să mă predau Ţie, fără rezervă.

Text aparținând numărului 266 din cartea „Brazdă” de Josemaría Escrivá de Balaguer, în capitolul „UMILINŢĂ”. Link: https://escriva.org/ro/surco/266/

— S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. (Mc 1, 15.)

Toată mulțimea venea la El și îi învăța. (Mc 2, 13.)

Isus vede acele bărci la țărm și se urcă în una din ele. Cu câtă naturalețe vine Isus în barca fiecăruia dintre noi!

Când te apropii de Domnul, gândește-te că El este tot timpul foarte aproape de tine: regnum Dei intra vos est (Lc 17, 21). Îl vei găsi în inima ta.

Cristos trebuie să domnească, înainte de toate, în sufletul nostru. Pentru ca El să domnească în mine, am nevoie de harul său nesfârșit: doar astfel, chiar și ultima bătaie a inimii, chiar și ultima mea respirație, privirea cea mai puțin intensă, cuvântul cel mai banal, senzația cea mai elementară se vor transforma în osana pentru Cristosul meu Rege.

Duc in altum. — În larg! — Respinge pesimismul care te face laș. Et laxate retia vestra in capturam — și aruncă-ţi năvodul pentru a pescui.

Trebuie să avem încredere în aceste cuvinte ale Domnului: să urcăm în barcă, să împingem vâslele, să ridicăm pânzele și să ne lansăm în această mare a lumii pe care Cristos ne-o încredințează ca moștenire.

Et regni ejus non erit finis. — Împărăția sa nu va avea sfârșit!

— Nu te bucuri să lucrezi pentru o asemenea domnie?

• Text aparținând misteriului VESTIREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU din cartea „Sfântul Rozariu” de Josemaría Escrivá de Balaguer, în  „Misterele de Lumină”. Link: https://escriva.org/ro/santo-rosario/18/

Primește mesaje prin e-mail

email