În faţa acestor amărăciuni, numai creştinul posedă un răspuns autentic, un răspuns definitiv, şi este acesta: Cristos răstignit, Dumnezeu care suferă şi moare, Dumnezeu care dă Inima sa deschisă de o lance ca zălog de iubire pentru toţi. Domnul nostru detestă nedreptăţile, şi condamnă pe cei care le comit; dar respectă libertatea fiecărei persoane şi permite, totuşi să fie. Domnul Dumnezeul nostru nu este cauza suferinţei creaturilor, dar le tolerează pentru că, de la păcatul original, durerea este parte a condiţiei umane. Totuşi, Inima sa, plină de iubire pentru oameni l-a condus să ia asupra sa, cu Crucea, toate suferinţele umane: suferinţa noastră, tristeţea noastră, neliniştea noastră, foamea şi setea de dreptate (Sf. Josemaría în cartea Este Isus Care trece, 168).