Nici chiar pe plan personal se poate afirma, în mod unilateral, că femeia poate să atingă perfecţiunea proprie numai în afara familiei: ca şi cum timpul pe care ea îl dedică familiei ar fi un timp furat din dezvoltarea şi maturitatea personalităţii sale. Căminul – oricare ar fi, pentru că şi femeia nemăritată trebuie să aibă un cămin – este un ambient deosebit de propice pentru dezvoltarea personalităţii. Cel mai mare motiv de demnitate a femeii va fi mereu constituit de grijile pe care le are pentru familie; prin grija faţă de soţ şi fii sau, pentru a vorbi în termeni mai generali, prin îndatorirea proprie pentru a crea în jurul ei un ambient primitor şi formativ, femeia realizează aspectul de nesubstituit a misiunii sale, şi prin urmare poate să atingă chiar aici perfecţiunea sa personală (Sf. Josemaría în cartea Colocvii, nr. 87).