Crucea, Preasfânta Cruce! Cât este de grea!
— Pe de o parte, păcatele mele. De cealaltă, realitatea tristă a suferințelor Maicii noastre Biserica: apatia atâtor catolici care au „o voință fără voință“; din felurite motive, despărțirea de oameni pe care-i iubești, maladiile și frământările, cele ale altora și ale mele proprii…
Crucea, Sfânta Cruce! — apasă: „Fiat, adimpleatur“…! Să se facă, să se îndeplinească, să fie lăudată și înălțată veșnic, preadreaptă, preabinevoitoarea Voință a lui Dumnezeu în toate! Amin! Amin!
• Forja, nr. 769
Crucea nu vrea să însemne supărare, nici necaz, nici amărăciune… Crucea este lemnul sfânt pe care triumfă Isus Cristos… și pe care triumfăm și noi când primim cu bucurie și cu mărinimie ceea ce El ne trimite.
• Forja, nr. 788
Sacrificiu, sacrificiu! – Este adevărat că a-L urma pe Isus Cristos –chiar El a spus-o –înseamnă a-ți purta crucea. Dar nu-mi place să aud sufletele care-L iubesc pe Domnul vorbind atâta despre cruci şi renunţări: deoarece, când există Iubire, sacrificiul este plin de bucurie – chiar dacă doare – viar crucea este Sfânta Cruce.
–Sufletul care ştie să iubească şi să se dăruiască astfel se umple de bucurie şi de pace. Atunci, de ce să insiști asupra „sacrificiului”, ca și cum ai căuta o consolare, din moment ce Crucea lui Cristos – care este viaţa ta – te face fericit?
• Brazdă, nr. 249