În relațiile noastre cu Mama noastră cerească există, de asemenea, acele deprinderi de evlavie filială, care sunt canalul comportamentului nostru obișnuit față de ea. Mulți creștini își însușesc vechiul obicei al scapularului; sau au dobândit obișnuința de a saluta – cuvintele nu sunt necesare, gândul este suficient – imaginile Mariei care se află în fiecare casă creștină sau care împodobesc străzile atâtor orașe; sau spun acea rugăciune minunată care este Sfântul Rozariu, în care sufletul nu obosește niciodată să repete aceleași lucruri, așa cum nu obosesc niciodată să spună aceleași lucruri cei care se iubesc, și în care învățăm să retrăim momentele centrale ale vieții Domnului; sau au obiceiul de a dedica o zi a săptămânii Sfintei Fecioare Maria – tocmai în această zi în care suntem adunați acum: Sâmbătă – oferindu-i vreo mică atenție și meditând în mod special asupra maternității sale.

(Este Isus care trece, nr. 142).