Cristos trăiește.Acesta este marele adevăr care dă sens și substanță credinței noastre. Isus, care a murit pe cruce, a înviat, a triumfat asupra morții, asupra puterii întunericului, asupra durerii și angoasei. „Nu vă temeți!”, cu aceste cuvinte un înger le-a întâmpinat pe femeile care mergeau la mormânt: „Nu vă temeți. Ați venit să-L căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici” (Mc 16,6).

Haec est dies quam fecit Dominus, exsultemus et laetemur in ea; aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa (Ps 118,24).

Timpul Paștelui este un timp al bucuriei, o bucurie care nu se limitează doar la această perioadă a anului liturgic, ci rămâne mereu vie și înrădăcinată în inima creștinului. Pentru că Cristos trăiește: Cristos nu este o figură care a trecut, care a existat la un moment dat și apoi a dispărut, lăsându-ne doar o amintire sau un exemplu minunat.

Nu: Cristos trăiește. Isus este Emanuel – Dumnezeu cu noi. Învierea Sa ne descoperă că Dumnezeu nu îi părăsește pe cei ai Săi. „Oare poate o femeie să uite rodul pântecelui său, să nu aibă milă de copilul născut din ea? Chiar dacă ea l-ar uita, Eu nu te voi uita niciodată” (Is 49,14-15), a promis El. Și și-a împlinit promisiunea. Dumnezeu continuă să-și găsească bucuria între fiii oamenilor (cf. Pr 8,31). 

(E Cristos care trece, nr. 102).