Opus Dei

Carlos și Marita le-au oferit copiilor lor tot ceea ce au avut nevoie, deși nu neapărat tot ceea ce au cerut. Cu o pedagogie paternă și maternă, și-au făcut copiii protagoniști ai propriei fericiri, învățându-i să își acopere cheltuielile, să fie economi, să nu se lase purtați de mărcile în vogă etc. Faptul ca au mers împotriva curentului a dat roade: copiilor prețuiesc lucrurile pe care le folosesc și, mai mult decât atât, familia pe care o au.

A trăit în lumea drogurilor. A ajuns la fundul sacului. A trecut printr-un proces de reabilitare. S-a întors la viață și la muncă. Și Dumnezeu îi s-a arătat: L-a găsit în cei fără adăpost, în sacramente și în munca sa într-un depozit de supermarket. Povestea lui Bruno, rapper și fiu risipitor din 2022.

Dintr-o dată, decorul s-a schimbat total. În acele zece minute cu medicul, viața lui Álvaro s-a întors cu susul în jos: „Mi-a fost teamă. Teamă de durere, de incertitudine, teamă că băiatul va suferi... ”.

Această poveste de dragoste care s-a terminat cu o nuntă începe în Puebla, locul în care Rocío Rondero, o fată mexicană de 27 de ani, l-a cunoscut pe René, un tânăr din Gijón, Asturias, care era într-o deplasare în interes de serviciu.

Gisela, o cooperatoare a Opus Dei din Ecuador, povestește cum rugăciunea i-a ajutat familia să treacă prin Covid când ea era însărcinată.

După 8 ani petrecuți în România implicat în activitățile Opus Dei ca laic, José Mir a plecat la seminarul Opus Dei din Roma. Acum va fi hirotonit preot, pentru Prelatura Opus Dei. Ceremonia va fi transmisă pe acest site.

Preotul-inginer de Laguna, spital de îngrijiri paliative, părintele José Ruiz, a murit în primele etape ale pandemiei din Madrid. Prietenii săi aduc un omagiu vieții sale în acest articol.

În aceste serii de șapte videoclipuri scurte, australieni veniți din medii diferite vorbesc despre mesajul Sfântului Josemaría și impactul acestuia asupra vieții lor de zi cu zi.

Născută în Bronx, Stephanie Frias știe cum arată un cartier dificil. Acesta este motivul pentru care dorește să-și amintească rădăcinile și să găsească modalități prin care să dea înapoi comunității: “Visul meu este ca toată lumea să-și amintească nevoia de a fi recunoscător. Câteodată uităm de oamenii care ne-au ajutat să devenim cine suntem astăzi.”

Pentru Ieronim nimic nu a fost ușor. El se prezintă astfel: „M-am născut în Congo și, de foarte mic, viața mi-a fost marcată de durere.” Iată-i povestea