Un omagiu de 80.000 de flori

În iunie 2002, staff-ul organizator al ceremoniei de canonizare a Josemaría Escrivá mi-a cerut să mă ocup de design-ul și supervizarea decorațiunii din Piața San Pietro și din Bazilica ‘Sant`Eugenio’. Munca era la fel, dar dimensiunile se măreau...

Coperta cărții "Un homenaje en flores", a lui Bessie Briones

M-am născut la Manila, într-o familie numeroasă: suntem 7 frați. În timpul ultimului an la Facultatea de Economie, o prietenă mi-a vorbit despre mesajul lui Josemaría Escrivá, profesia ca și cale de sfințire. După câțiva ani m-am mutat la Roma, ca să muncesc în gospodăria diferitelor centre Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu) din acest oraș.

În timpul acestei perioade, m-am ocupat de decorarea florală a anumitor evenimente importante, precum ceremoniile din Biserica prelaturii Santa Maria della Pace, sau pentru centenarul nașterii lui Josemaría Escrivá de Balaguer, în 2002. Această muncă mi-a plăcut și am învățat s-o fac din ce în ce mai bine.

În iunie 2002, staff-ul organizator al ceremoniei de canonizare a fondatorului Opus Dei (Lucrarea lui Dumnezeu) mi-a cerut să mă ocup de design-ul și supervizarea decorațiunii din Piața San Pietro și din Bazilica Sant`Eugenio. Munca era la fel, dar dimensiunile se măreau...

Povestea a început în Ecuador

Jose Ricardo este fiul unui cultivator de flori din Ecuador. Se întorsese din Venezuela cu câțiva ani înainte, unde a cunoscut-o pe soția sa, Marie-Aleth. În Quito, a cumpărat o moșie deoarece se hotărâse să urmeze pașii profesionali ai tatălui său. În ultimii ani, Ecuador s-a transformat într-unul dintre principalii producători și exportatori de trandafiri și alte tipuri de flori în toată lumea. Jose Ricardo a avut succes.

Fiecare contribuie cu cât poate

În februarie, Jose Ricardo a aflat de canonizarea lui Josemaría Escrivá, căruia îi purta o profundă devoțiune.

S-a gândit că un mod de a colabora la această ceremonie ar fi să trimită toate florile care să poată decora Piața San Pietro. Și-a împărtășit ideea unor colegi care au aderat la proiect. Unchiul său Mauricio, un pioner al producției de flori pentru export, de asemenea a vrut să doneze trandafiri pentru eveniment. Diego și Alvaro, frații și asociații săi, s-au oferit și ei să dăruiască diferite cutii de trandafiri... Dar lista de donatori nu includea doar cultivatori ecuadorieni de flori.

Pe măsură ce inițiativa avansa, Jose Ricardo a cerut colaborarea unor firme olandeze cu care făcea negoț. Olandezilor le-a plăcut ideea. S-a întâmplat că un domn, directorul de vânzări al unei linii aeriene olandeze, a oferit transportul gratuit de la Quito la Amsterdam.

Piazza San Pietro, 6 octombrie 2002

Un client și prieten german, proprietarul unei companii de prestigiu în toată lumea, s-a angajat în mod gratuit s-a desfacă florile la Amsterdam. Acest lucru însemna să le taie și să le pună în apă ca să fie gata pentru a fi transportate la Roma și în același timp să se asigure că florile vor fi în bune condiții. În ceea ce privește transportul terestru, un alt bun prieten, Carlo, director al unei alte firme, a contactat o firmă de transport italiană pentru a duce toată marfa în mod gratuit la Roma la data precisă.

A acceptat propunerea

Cum am spus la început, am fost aleasă pentru a coordona și superviza decorarea pieții San Pietro în ziua canonizării. Echipa din care făceam parte mergea să muncească sub supravegherea Biroului Grădinilor de la Vatican. În acel moment, am aflat că exista un Birou al Grădinii din Vatican... Ce ar trebui să facem? Mintea mea se răsucea în jurul necunoscutului. În aceste cazuri, ceea ce mi se întâmplă este că imaginația mea începe să funcționeze fără odihnă.

Ce face când mai mult de 80.000 de flori au aterizat la Roma

„Nu este ocupația mai importantă. Pe acest câmp acoperit cu trandafiri, spunea el, se ascunde efortul tăcut al atâtor suflete care, prin munca și rugăciunea lor, prin rugăciunea și munca lor, au obținut din cer o ploaie de haruri, torențială și care fertilizează totul”. (Sf. Josemaria Escriva, Brazdă, 531)

Am început să mă uit la pozele din alte ceremonii. Nu exista nicio poză lângă altar, și în niciun caz altele din scara monumentală sau evantai (ventaglio) cum se numesc scările care conduc la sagrato, unde se instalează de obicei altarul pe care îl folosește Papa. Am răsfoit pagini și pagini... până când am găsit o poză căreia i-am acordat atenție. Pe instantaneu se vedeau sute de preoți coborând travertinul alb și, în toată goliciunea ei, părea săracă măreția Euharistiei. M-am întrebat de ce nu decorăm treptele.

O ideea bună, cine o realizează?

Ideea consista în a face un covor floral în treptele alterne ale evantaiului. Ceva asemănător cu aceea ce se face de obicei în multe locuri unde se celebrează procesiunea Trupului Domnului. Ceea ce s-ar schimba ar fi tehnica. În loc de petale simple sau frunze, s-ar aranja bucăţi de gazon pe trepte. Florile ar merge inserate în gazon. Mii de crizanteme, garoafe, aster, matsumoto și solidago, de diferite culori și specii sunt unele dintre florile care împodobeau scara. Ca să se mențină proaspete - trebuia să țină 3 zile - am pus orice fir într-o capsulă de apă.

Scara monumentală a pieței San Pietro sau <i>ventaglio</i>

În zorii zilei 6 octombrie, platformele din fața lui sagrato păreau o grădină de trandafiri în mijlocul ferigilor, strelitzia, ghimbir și cascade de potus. Scalinata plină de strelitzia, florile indigene din Australia, ginger, solidago... Ceea ce nu se vedea la prima vedere era că toată această explozie de culori era rodul multor rugăciuni: voluntarii știau valoarea a ceea ce putea să-i ofere lui Dumnezeu fiecare dintre florile tăiate, aranjate într-o capsulă și inserate după un design...

Mult mai târziu, amintindu-mi de aceste zile, văd că marea lecție de solidaritate și bună voință acestor persoane a fost excepțională. Buna dispoziție, entuziasmul și dorința de a colabora la ceva în legătură cu ceremonia de canonizare a fost o parte a bucuriei ceremoniei. Extenuarea n-avea importanță. Aspirația tuturor persoanelor era să lucrăm cel mai bine posibil ca să dăm dovadă de devotament și mulțumire lui Dumnezeu, pentru darul noului sfânt al Bisericii care ne-a învățat că cel mai mic lucru are valoare infinită.

Bessie Briones

__________________

Bessie Briones lucrează la Filipine Foundation for Cultural and Educational Development, Inc. (Fundația Filipineză pentru dezvoltarea culturală și educativă). A scris cartea „Un homenaje en flores”, care va apărea curând publicat de editura Inkwell, Co.

Pentru mai multă informație: bessiebriones@yahoo.com