Într-o dimineață din decembrie 1931, după ce a celebrat Sf. Liturghie, părintele Josemaría scrise din aruncare această carte mică. Vărsa în paginile sale felul propriu de a medita misterele vieții lui și Mariei și să recite rozariul. Tânărul fundator trebuia să meargă dintr-o parte a Madridului în alta și, înfășurat în mantaua sa, înșira cele cincisprezece mistere ale rozariului. Era un rozariu al unei persoane contemplative, care se cufunda în scenele evanghelice. Era un rozariu de copil, care se abandona în brațele Mamei sale tocmai pentru că avea nevoie de multă forță. Acestea sunt contemplarea şi copilăria spirituală, cei doi pilaștri ai textului.
„Trebuie să spun un secret”, se citeşte în introducerea autorului, „un adevăr care ar putea deveni într-adevăr începutul drumului pe care Cristos vrea să-l conducă. Prietene, dacă vrei să fii mare, fă-te mic. Pentru a fi mic trebuie să crezi cum cred copiii, să iubești cum iubesc copiii, să te abandonezi cum știu să se abandoneze copiii, să te rogi, cum se roagă copiii. Și aceste lucruri, toate împreună, sunt necesare pentru a traduce în practică cât pot să-ți spun în aceste rânduri: începutul drumului care are ca sfârșit iubirea nebună pentru Isus, și o iubire încrezătoare față de Maica Domnului”.
Contemplare: Participare la mistere dinăuntru, ca un personaj în plus. „Vom admira cei treizeci de ani de viață ascunsă... Vom asista la Pătimirea și Moartea sa... Vom rămâne uimiți în fața slavei Învierii sale...”
Este o meditație solid ancorată în Scriptură. Un rozariu biblic. Uimește în acest text calitatea literară cu puncte de poezie delicată. Peste 700.000 de copii tipărite.