Cartea pe care o ai în mâini este o invitație de a împăca ceea ce este mai profund în umanitatea ta cu ceea ce este mai înalt în vocația ta divină. Dorințele de împlinire, de dreptate, de iubire adevărată, care bat în inima ta, nu sunt iluzii naive: Dumnezeu le-a pus acolo. Sfințenia pentru care Domnul te-a creat vrea să înflorească în cotidian, în acțiunile, relațiile și căutările tale cele mai sincere, mereu pe firul unei relații tot mai apropiate cu El.

Foarte umani, foarte divini, titlul seriei de articole publicate pe opusdei.org, pe care le prezentăm aici reunite, face ecou acestor cuvinte ale sfântului Josemaría: „Dumnezeu ne vrea foarte umani. Capul să atingă cerul, dar tălpile să păşească sigure pe pământ. Preţul pentru a trăi creştineşte nu este să încetezi de a fi om sau de a abdica de la efortul de a dobândi aceste virtuţi pe care unii le au, chiar dacă nu îl cunosc pe Cristos. Preţul fiecărui creştin este sângele răscumpărător al Domnului nostru, care ne vrea – insist – foarte umani şi foarte divini, cu strădania zilnică de a-l imita pe el, care este perfectus Deus, perfectus homo”[1].

Fiecare dintre capitolele acestei cărți propune un mic pas, de la interioritate — precum ascultarea sinceră a propriului suflet sau contemplarea senină a lumii — până la însoțirea fraternă, încredere, sărăcia inimii sau flexibilitate, care este și ea o trăsătură esențială a virtuții. O sumă de gesturi cotidiene care, rânduite de iubire, alcătuiesc adevăratul drum al transformării. O hartă spirituală pentru a ne apropia de Dumnezeu nu doar fără a renunța la umanitatea noastră, ci desfășurând-o în armonie cu Cristos, singurul care îl revelează pe om lui însuși[2].

[1] Sf. Josemaría, Prietenii lui Dumnezeu, nr. 75

[2] Cf. Conciliul Vatican II, Gaudium et Spes, nr. 22.