Drumul spre preoție
În urmă cu o sută de ani, Sfântul Josemaría a fost hirotonit preot. Avea doar douăzeci și trei de ani. Cu toate acestea, multe evenimente îi marcaseră profund viața. Născut în 1902 la Barbastro, în nordul Aragonului, Josemaría și-a petrecut primii zece ani de viață într-un mediu liniștit, plin de bucurie și credință. Însă, la scurt timp după ce a primit Prima Împărtășanie, moartea a lovit familia sa. În doar câteva luni, trei dintre surorile sale au murit din cauza unor boli infantile, frecvente în acea perioadă. Mai mult, afacerea tatălui său a dat faliment, iar familia a fost nevoită să se mute într-un alt oraș: Logroño.
Pentru Josemaría, adaptarea la Logroño a fost dificilă. Pe lângă frământările adolescenței, îl durea suferința părinților săi. În mijlocul acestei crize, a descoperit chemarea lui Dumnezeu – un moment care s-a întâmplat pe neașteptate. Într-o zi de iarnă, a văzut niște călugări carmelitani desculți mergând prin zăpadă. A început atunci să primească îndrumare spirituală de la un carmelitan, care i-a sugerat curând că ar putea avea o chemare la viața religioasă.
„M-am gândit doar la iubire”
După o perioadă de discernământ, Josemaría a decis să devină preot diecezan. Când i-a împărtășit tatălui său această hotărâre, acesta l-a întrebat dacă s-a gândit bine la consecințele alegerii sale:
— Este greu să nu ai o casă, un cămin, o iubire pe acest pământ. Înțelegi sacrificiul pe care îl presupune vocația preoțească?
Josemaría i-a răspuns:
— M-am gândit doar la iubire, la fel cum ai făcut-o și tu când te-ai căsătorit.
În interiorul său, simțea că preoția nu era decât un prim pas al vocației sale. Simțea că Dumnezeu îi cerea ceva mai mult, dar încă nu înțelegea ce anume. Mai târziu, va mărturisi că între 1918 și 1928 a trăit un timp al presimțirilor – al intuiției că Dumnezeu îi încredințase o misiune specială, dar fără a o putea desluși complet.
A petrecut doi ani la seminarul din Logroño. În această perioadă s-a născut fratele său mai mic, Santiago. Josemaría a văzut acest eveniment ca pe o mângâiere din partea lui Dumnezeu – se rugase ca părinții lui să mai aibă un copil, pentru ca plecarea sa de acasă să fie mai puțin dureroasă pentru ei.
„La fel de frumos ca îndrăgostirea”
Între 1920 și 1925 a studiat la seminarul din Zaragoza. A primit o formare clasică, bazată pe respectarea regulilor, cultivarea virtuților și aprofundarea vieții spirituale prin rugăciune și studiul teologiei.
În 1921, a traversat o criză vocațională. Rectorul seminarului i-a sugerat să renunțe la preoție, deoarece un seminarist responsabil cu supravegherea colegilor săi raportase despre el lucruri negative. După o perioadă de rugăciune și îndrumare spirituală, Josemaría și-a întărit convingerea că era chemat la preoție, iar rectorul l-a încurajat să continue drumul în seminar.
În 1923, a finalizat studiile de teologie și a început studiile de drept. Se imagina pe viitor profesor de Drept Canonic sau Drept Roman, funcții pe care, uneori, le dețineau și preoți.
În acei ani, viața sa interioară a crescut profund. În rugăciune, simțea cum inima i se lărgește. Mai târziu, va spune că această experiență era „la fel de frumoasă ca îndrăgostirea”. Mai mult decât o viitoare fundație, acele presimțiri îi întăreau relația personală cu Isus Cristos:
— Am început să presimt Iubirea, să înțeleg că inima mea tânjea după ceva măreț, și că acel ceva era iubirea.
Pentru a-și aprofunda rugăciunea, mergea zilnic să se roage la Bazilica Maicii Domnului din Pilar, cerându-i mijlocirea.
Hirotonirea preoțească
Pe 14 iunie 1924, Josemaría a fost hirotonit subdiacon. A petrecut vara acasă, la Logroño, iar în octombrie s-a întors la seminar. Însă, la scurt timp, pe 27 noiembrie, tatăl său a murit din cauza unei hemoragii.
Josemaría a suferit profund această pierdere. Atât de mult, încât s-a gândit să renunțe la preoție pentru a-și putea sprijini financiar familia. Dar, cu încredere în Dumnezeu, a decis să continue pe drumul său. Pe 20 decembrie a fost hirotonit diacon.
După Crăciun, mama și frații săi s-au mutat într-un mic apartament din Zaragoza. Apoi, pe 28 martie 1925, episcopul Miguel de los Santos Díaz Gómara l-a hirotonit preot. Două zile mai târziu, Josemaría a celebrat prima sa Liturghie în Capela Sfintei Fecioare de la Pilar, având alături mama, frații și câțiva membri ai familiei. A oferit-o pentru sufletul tatălui său.
După o scurtă ședere în satul Perdiguera, unde a suplinit un paroh bolnav, a petrecut următorii doi ani la Zaragoza, slujind ca capelan într-o biserică iezuită. De câte ori avea ocazia, mergea în cartierul sărac Casablanca, de la periferia orașului, pentru a ajuta oamenii nevoiași.
În martie 1927, și-a terminat studiile de Drept și s-a mutat la Madrid, împreună cu familia, pentru a-și finaliza teza doctorală.
Nașterea Opus Dei
În capitala Spaniei, Josemaría avea să primească răspunsul la cei zece ani de pregătire interioară.
Pe 2 octombrie 1928, în timpul unor exerciții spirituale, a înțeles clar că Dumnezeu îl chema să reamintească lumii că toți – laici și preoți diecezani – sunt chemați la sfințenie.
În acea zi, s-a născut Opus Dei.