Iubirea faţă de libertate

În această lucrare care începe să se realizeze în lume, Dumnezeu a voit să fim cooperatorii săi, a voit să îmbrăţişeze riscul libertăţii noastre. Contemplarea imagini lui Isus în ieslea din Betleem îmi mişcă în profunzime sufletul: este un copil fără apărare, incapabil de a opune rezistenţă. Dumnezeu se încredinţează în mâinile oamenilor, se apropie şi se coboară până la noi.

Texte pentru meditație

Îmi place să vorbesc despre aventura libertăţii. Astfel, într-adevăr, se dezvoltă viaţa voastră şi a mea.

Prietenii lui Dumnezeu, 35

Riscul libertăţii noastre

În această lucrare care începe să se realizeze în lume, Dumnezeu a voit să fim cooperatorii săi, a voit să îmbrăţişeze riscul libertăţii noastre. Contemplarea imagini lui Isus în ieslea din Betleem îmi mişcă în profunzime sufletul: este un copil fără apărare, incapabil de a opune rezistenţă. Dumnezeu se încredinţează în mâinile oamenilor, se apropie şi se coboară până la noi. Isus Cristos, deşi era din natura divină, nu a considerat un tezaur gelos egalitatea cu Dumnezeu; dar s-a despuiat de sine însuşi, luând firea de sclav. Dumnezeu se încredinţează libertăţii noastre, imperfecţiunii noastre, mizeriilor noastre. Permite ca tezaurele divine să fie purtate în vase de lut, şi pe care le cunoaştem amestecând slăbiciunile noastre umane cu forţa sa divină.

Este Isus care trece, 113

Înţeleg foarte bine acele cuvinte ale episcopului din Hipona, care sunt un imn minunat al libertăţii: Dumnezeu, care te-a creat fără tine, nu te poate salva fără tine (Sf. Augustin, Predica CLXIX, 13). Într-adevăr, fiecare dintre noi – tu, eu – are posibilitatea – trista nenorocire – de a se revolta faţă de Dumnezeu, de a-l respinge – poate implicit, prin comportament – sau să exclame: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi (Lc 19, 14)

Prietenii lui Dumnezeu, 23

Isus nu vrea să se impună

Vrei să vezi să menţii nestrămutat şi tare alegerea ta pentru viaţă? Dacă răspunzi în mod liber da la glasul lui Dumnezeu, plin de iubire, care te stimulează la sfinţenie? Să îndreptăm privirea la Isus, în timp ce vorbea mulţimii în cetăţile şi câmpiile din Palestina. Nu vrea să se impună. Dacă vrei să fii perfect... (Mt 19, 21), îi spune tânărului bogat.

Prietenii lui Dumnezeu, 24

Numai când se apără libertatea individuală a altora, cerând responsabilitatea corespondentă personală, este posibilă apărarea cu onestitate şi creştineşte propria libertate. Revin să repet, şi voi repeta mereu, că Domnul, care ne-a făcut în mod gratuit un mare dar supranatural – harul divin – ne-a dăruit şi un mare bine natural: libertatea personală, care pentru a nu se corupe şi să devină libertinaj, ne cere integritate, datorie eficace de a ne comporta conform cu legea divină, pentru că acolo unde este Duhul Domnului este libertate.

Este Isus care trece, 184

O libertate continuă

Pentru a persevera pe urmele lui Isus, trebuie o continuă libertate, o continuă voinţă, un exerciţiu continuu al propriei libertăţi.

Forja, 819

A iubi înseamnă… a nutri numai un singur gând, a trăi pentru persoană iubită, a nu-şi mai aparţine, a fi supus, fericit şi liber cu sufletul şi cu inima, unei voinţe care este alta… şi a noastră în acelaşi timp.

Brazdă, 797

Niciodată nu ai simţit o libertate mai mare ca acum., când libertatea ta este ţesută din dragoste, din securitate şi din incertitudine: este pentru că nu te mai încrezi cu nimic în tine, ci în totul în Dumnezeu.

Brazdă, 787

Îmi place această diviză: „fiecare călător să-şi urmeze drumul”, acela pe care Dumnezeu i l-a indicat, cu fidelitate, cu dragoste, chiar dacă îi este greu.

Brazdă, 231

Tu care ai un simţ profund al răspunderilor tale şi care din această cauză eşti dornic să promovezi acţiunea catolicilor în viaţa publică, tu care respecţi cum se cuvine libertatea tuturora şi a fiecăruia amintindu-le că trebuie să fie coerenţi cu crezul lor, tu ai nevoie să te formezi bine.

Forja, 712

Adevărata libertate

Nu putem stă cu mâinile încrucişate atunci când o persecuţie subtilă condamnă Biserică să moară de inaniţie: este azvârlită afară din viaţa publică şi, mai ales, este împiedicată să intervină în educaţie, în cultură, în viaţa de familie.

Aceste drepturi nu ne aparţin nouă: ele aparţin lui Dumnezeu şi ele ne-au fost încredinţate nouă, catolicilor… pentru a le exercita!

Brazdă, 310

Nu te înţeleg atunci când în ce priveşte probleme de morală şi de credinţă, îmi spui că eşti un catolic independent…

— Independent faţă de cine? Această falsă independenţă echivalează cu ieşirea de pe calea lui Cristos.

Brazdă, 357

Este scandalos să vezi atât de des că mulţi oameni, în numele libertăţii, se tem de catolici care sunt numai buni catolici, şi li se opun.

Brazdă, 931

Respectul

Nimeni nu poate pretinde să impună în problemele temporale dogme care nu există. În faţa unei probleme, oricare ar fi ea, soluţia este aceasta: mai întâi trebuie studiat fondul, şi apoi să acţionezi în conştiinţă, cu libertate personală şi cu responsabilitate tot personală.

Colocvii, 77

Creştinul trebuie să-i iubească pe ceilalţi, şi trebuie de aceea să respecte părerile contrare în convieţuirea sa în deplină fraternitate ci aceia care gândesc în mod diferit.

Colocvii, 67