În mai 1974, Sfântul Josemaría a început a doua sa călătorie în America, care a inclus Brazilia, Argentina, Chile, Peru, Ecuador și Venezuela. 

Puterea sufletului fondatorului Opus Dei a învins rezistența trupului său, care a șovăit. După munca sa intensă din Brazilia și Argentina, a suferit de faringită în Chile, care a devenit din ce în ce mai complicată când a ajuns în Peru; aceasta a fost urmată de răul de altitudine în Ecuador. Sănătatea sa a suferit considerabil.

Monseniorul Javier Echevarría își amintește că au fost nevoiți „să tot amâne călătoria, față de planurile inițiale, pentru că uneori din cauza condițiilor meteorologice, iar alteori din cauza stării de sănătate a Sfântului Josemaría, nu exista posibilitatea de a participa la întâlnirile cu mulți oameni care fuseseră planificate. În toate cazurile, comportamentul lui Don Alvaro a fost exemplar, încurajând, sprijinind, știind să tacă atunci când Sfântul Josemaría nu putea rezista său și trebuia să urmeze un tratament medical care îl lăsa epuizat.

Dacă a fost întotdeauna un fiu credincios al Fondatorului, în acele luni de adevărat calvar fizic pentru Sfântul Josemaría, a fost întotdeauna alături de el, cu o atenție care a demonstrat fidelitatea sa față de Dumnezeu, prin slujirea loială față de cel pe care Domnul nostru îl alesese pentru a începe drumul Opus Dei.

La 29 ianuarie 1975, Sfântul Josemaría a dorit să își reia catehezele în Venezuela și Guatemala, care au continuat pe tot parcursul lunii februarie. În capitala Guatemalei a avut loc un eveniment mic, dar semnificativ. Pe 19 februarie era sărbătoarea lui Don Alvaro, iar în timpul unei întâlniri la care participa un grup numeros de credincioși ai Opus Dei, cineva l-a întrebat pe părintele Alvaro: „Cum putem fi fideli ca Don Alvaro? Imediat, toți cei prezenți au izbucnit în aplauze puternice, iar Sfântul Josemaría s-a alăturat cu mare bucurie.