Un preot și istoric aragonez, Pascual Galindo (n. Santa Fe de Huerva în 1892-d. Zaragoza 1990) a reușit să ajungă în cealaltă zonă de conflict plecând din Barcelona grație serviciilor călăuzelor care se implicau în evadarea persoanelor prin traversarea Pirineilor catalani.

Datorită acestui preot, Sf. Josemaría a aflat că există asemenea posibilitate și a fost la curent cu demersurile ce trebuiau făcute pentru a se întâlni la Barcelona cu persoanele care se ocupau de acest lucru. Juan Jiménez Vargas s-a ocupat personal de această problemă.

Din diferite motive fuga lor a fost mai complicată decât se prevăzuse: condiții meteo vitrege, înăsprirea supravegherii polițienești și dorința călăuzelor de a constitui un grup suficient de numeros pentru a-i trece peste munți. Toate acestea le-au întârziat plecarea.

În final, în expediția în care s-a încadrat Sf. Josemaría făceau parte 40 de persoane de diferite origini.