Organizația care se ocupa de asemenea evadări era formată dintr-un grup de persoane din Peramola (Lérida) și din împrejurimi. Călăuza principală era Josep Cirera, un cioban care cunoștea foarte bine trecătorile și locurile cele mai sigure pentru traversare. Această călăuza avea multiple relații și se baza pe colaborarea familiilor care îi adăposteau și îi hrăneau pe fugari, precum Mollevì, de pildă, sau Sala, Mora, Coll etc.

Cirera, răspundea de părțile cele mai periculoase ale traversării, cerea 1000 de pesetas de persană. Relațiile sale din zona Peramola cereau între 200 și 300 de pesetas de persoană pentru a le oferi o ascunzătoare sigură și hrană.