Caută să fii cât mai aproape de Duhul Sfânt– Marele Necunoscut – Acela ce trebuie să te sfinţească.

Nu uita că eşti templul lui Dumnezeu – Mângâietorul se află în mijlocul sufletului tău: ascultă-L şi împlineşte cu supunere inspiraţiile sale. (Drum, 57).

A trăi conform Duhului Sfânt este a trăi din credinţă, din speranţă, din iubire: a permite ca Dumnezeu să ne ia în posesie şi să schimbe inima noastră din rădăcină, s-o facă pe măsura Sa. O viaţă creştină matură, profundă şi energică nu este un lucru care se poate improviza, dar este rezultatul dezvoltării harului lui Dumnezeu în noi. În Faptele Apostolilor situaţia comunităţii creştine primitive este descrisă cu o frază scurtă dar plină de semnificaţie: Erau stăruitori în ascultarea învăţăturii Apostolilor şi în unirea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni.

(...) Nu sunt creştini de clasa a doua, ţinuţi să practice numai o versiune redusă a Evangheliei, Toţi am primit acelaşi botez, şi deşi în marea diversitate de carisme şi de situaţii umane, unul singur este Duhul care dăruieşte darurile divine, una singură este credinţa, una singură este speranţa, una singură este caritatea.

Putem deci să considerăm ca adresată nouă întrebarea Apostolului: Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?, şi putem s-o luăm ca o invitaţie la un raport mai personal şi direct cu Dumnezeu. Din păcate Mângâietorul, pentru unii creştini, este Marele Necunoscut; este un nume care se pronunţă, dar nu este un Oarecare – una din cele trei Persoane ale lui Dumnezeu Unic – cu care vorbim şi din care trăim. 

Şi dimpotrivă trebuie să ne adresăm Lui cu familiaritate şi cu încredere,aşa cum Biserica ne învaţă prin liturgie. Atunci îl vom cunoaşte mai bine pe Domnul nostru şi în acelaşi timp ne vom da mai bine seama că a ne numi creştini este cu adevărat un dar imens: vom descoperi întreaga măreţie şi tot adevărul despre acea divinizare, de acea participare la viaţa divină despre care am vorbit înainte”. (Este Isus care trece, 134)    

Nu împiedica lucrarea Mângâietorului: uneşte-te cu Isus pentru a te curăţi, şi suferă, împreună cu El, insultele, scuipările, loviturile... şi spinii şi greutatea crucii... şi cuiele sfâşiindu-ţi carnea şi neliniştea unei morţi în părăsire...

Şi așează-te în rana deschisă din coasta Domnului Nostru Isus Cristos, pentru a-ţi găsi adăpost sigur în Inima lui rănită. (Drum, 58)