Opus Dei

​Prelatura Opus Dei ca atare, precum şi fiecare dintre credincioşii săi în parte, se străduiesc să trăiască în deplină comuniune cu Papa, episcopii, preoţii, credincioşii şi toate instituţiile bisericeşti.

Prelaturile personale sunt circumscripţii ecleziastice, prevăzute de Conciliul Vatican II şi de Codul de Drept Canonic, constituite pentru a îndeplini, cu mare flexibilitate, anumite sarcini pastorale.

Opus Dei este o prelatură personală de nivel internaţional, compusă dintr-un Prelat, un cler propriu şi credincioşi laici (femei şi bărbaţi).

A fi sfânt înseamnă a-I semăna lui Isus Hristos întru totul: prin gânduri, simţăminte, cuvinte şi fapte.

Înseamnă să lucrezi în spiritul lui Isus Cristos: să munceşti bine, aşa cum se cuvine, cu scopul de a-L iubi pe Dumnezeu şi a-i sluji pe ceilalţi.

Opus Dei posedă şi răspândeşte numai doctrina Bisericii Catolice.

​Primirea are loc printr-o declaraţie oficială din partea Prelaturii şi a celui în cauză.

Conciliul Vatican al II-lea, Presbyterorum ordinis, cap II, nr. 9. Acest număr al decretului despre viața preoțească se referă la relația dintre preoților cu laicii. În prelatura Opus Dei există o cooperarea organică între preoții și laicii.

Conciliul Vatican al II-lea, Apostolicam actuositatem, cap. I, nr. 2. Persoanele din Opus Dei, ca ceilalți creștini, sunt chemați la apostolat în societate, ca subliniază acest document.

(Cap I. nn. 16 y 17). În acest text Ioan Paul al II-lea reflectează asupra vocației și misunii a credincioșilor laici în Biserică și în lume. În prelatura Opus Dei 98 % dintre credincioși sunt laici.