Opus Dei

Viaţa, munca ta nu trebuie să se reducă la un efort negativ: nu trebuie să fie ‘anti’-... Dimpotrivă să se distingă prin afirmare, optimism, tinereţe şi pace

Chemarea Domnului se prezintă întotdeauna astfel: ‘Dacă cineva vrea să mă urmeze, să se renege pe el însuşi, să-şi ia Crucea şi să vină după mine’

Isus, Domnul nostru, ne propune adesea exemplul umilinţei sale: ‘Învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima’ (Mt 11, 29)

Mă simt roman, pentru că roman înseamnă universală, catolică; pentru că astfel mă simt stimulat să iubesc cu duioşie pe Papa

Meditează adesea adevărul acesta: sunt catolic, sunt copil al Bisericii lui Cristos! El a făcut să mă nasc într-un cămin care este al său, fără nici un merit din partea mea

Sunt convins, de aceea, că fie bărbatul fie femeia trebuie pe drept să se simtă protagonişti ai istoriei mântuirii, dar în mod reciproc complementar

Pentru ce am fondat Opus Dei? Operele care se nasc din voinţa lui Dumnezeu nu au altă explicaţie decât dorinţa divină de a o utiliza ca expresie a voinţei sale mântuitoare universale

Munca domestică este un lucru de primă importanţă. De altfel, toate muncile pot să aibă aceeaşi calitate supranaturală: nu sunt datorii mari şi mici

Trebuie să ne unim, trebuie să ne înţelegem, trebuie să ne scuzăm: Să nu înălţăm niciodată o cruce numai pentru a ne aminti că cineva a ucis pe altcineva

O caracteristică a oricărei vieţi creştine – în afară de circumstanţele în care se realizează – este „demnitatea şi libertatea fiilor lui Dumnezeu”