Întipăriţi-vă bine acest lucru în suflete, pentru că se observă în
comportament: mai întâi, dreptate faţă de Dumnezeu. Aceasta este
piatra de încercare a adevăratei foame şi sete de dreptate, care o distinge
de zarva invidioşilor, a răutăcioşilor, a egoiştilor şi a hrăpăreţilor...
Pentru că a-i nega Creatorului şi Mântuitorului nostru recunoaşterea
abundentului şi inefabilului bine pe care ni-l acordă înseamnă cea mai
cumplită şi mai ingrată dintre nedreptăţi. Voi, dacă cu adevărat vă străduiţi să fiţi drepţi, vă veţi gândi des la dependenţa voastră de Dumnezeu – întrucât ce bun ai, fără să-l fi primit? –, pentru a vă umple de
recunoştinţă şi de dorinţa de a răspunde unui Tată care ne iubeşte la
nebunie.

(Sf. Josemaría în cartea Prietenii lui Dumnezeu, nr. 167).