Nu ne vom arăta mai bine tot interesul și toată iubirea pentru Sfânta Jertfă decât îngrijindu-ne în mod deosebit chiar și de cea mai mică dintre ceremoniile prescrise de înțelepciunea Bisericii.

În afara Iubirii, necesitatea de a ne asemăna lui Cristos este aceea care trebuie să ne îndemne nu numai lăuntric, dar și în exterior, când evoluăm în vastele spații ale altarului creștin, în ritmul și armonia sfințeniei supuse, care se identifică cu voința Miresei lui Cristos, cu Voința lui Cristos însuși.

Forja, nr. 833

În ajunul sărbătorii solemne a Paștelui, Isus, știind că i-a sosit ceasul să treacă din această lume la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit. Acest verset al Sfântului Ioan îi pregătește pe cititorii Evangheliei sale pentru un eveniment măreț ce avea să aibă loc în acea zi. Este un preambul plin de afecțiune tandră, asemănător celui consemnat în relatarea Sfântului Luca: „Am dorit cu ardoare să mănânc acest miel, să celebrez această sărbătoare a Paștelui cu voi, înainte de Patimile mele”.

Să începem, așadar, prin a-i cere Duhului Sfânt să ne pregătească pentru a înțelege fiecare expresie și fiecare gest al lui Isus Cristos: pentru că dorim să trăim o viață supranaturală; pentru că Domnul ne-a arătat dorința Sa de a ni Se dărui ca hrană pentru sufletele noastre; și pentru că recunoaștem că numai El are cuvintele vieții veșnice.

Credința ne face să mărturisim împreună cu Simon Petru: „Am crezut și am cunoscut că Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu.” Iar această credință, îmbinată cu devotamentul nostru, este cea care, în acele momente transcendentale, ne determină să imităm îndrăzneala lui Ioan: să ne apropiem de Isus și să ne rezemăm capetele pe pieptul Învățătorului, care îi iubea cu ardoare pe ai săi și, după cum tocmai am auzit, avea să-i iubească până la sfârșit.

Toate cuvintele sunt sărace dacă încearcă să explice, fie și de departe, misterul Joii Sfinte. Totuși, nu este greu să ne imaginăm, măcar în parte, sentimentele Inimii lui Isus Cristos în acea seară, ultima pe care a petrecut-o cu ai săi înainte de sacrificiul de pe Calvar. 

E Cristos trece, nr. 83