De ce această descurajare? Pentru mizeriile tale? Pentru înfrângerile tale, de atâtea ori repetate? Pentru o cădere mare, mare, la care nu te aşteptai?
Fii simplu. Deschide inima ta. Priveşte că nimic încă nu este pierdut. Poţi să mergi mai departe, iar cu mai multă iubire, cu mai multă afecţiune, cu mai multă tărie.
Refugiază-te în înfierea divină: Dumnezeu este Tatăl tău preaiubit. Aceasta este siguranţa ta, adâncul în care arunci ancora, urmează ceea ce urmează la suprafaţa mării vieţii. Şi vei afla bucurie, tărie, optimism, victorie!! (Calea Crucii, 7, 2)