Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult umileşte-te şi vei afla har în faţa Domnului. Dacă suntem umili, Dumnezeu nu ne va abandona niciodată. El umileşte trufia celui mândru, dar îi salvează pe umili. El îl eliberează pe inocent, care prin puritatea mâinilor sale va fi răscumpărat. Infinita milostivire a Domnului nu întârzie să vină în ajutorul celui care o cheamă cu umilinţă. Şi atunci acţionează ca acela care este: ca Dumnezeu Atotputernic. Deşi sunt multe pericole, deşi sufletul pare hăituit, deşi este înconjurat din toate părţile de inamicii salvării sale, nu va pieri. Şi aceasta nu este doar tradiţie din alte timpuri: continuă să se întâmple şi acum. (...)

Noi, fără miracole spectaculoase, cu normalitatea vieţii creştine obişnuite, semănând pace şi bucurie, trebuie să distrugem, de asemenea, mulţi idoli: cel al neînţelegerii, cel al nedreptăţii, al ignoranţei, al autosuficienţei omeneşti care îi întoarce arogantă spatele lui Dumnezeu.

Nu vă neliniştiţi, nici să nu vă temeţi de vreun rău, chiar dacă circumstanţele în care munciţi ar fi îngrozitoare, mai rele decât cele în care se găsea Daniel, în groapă, cu acele animale feroce. Mâinile lui Dumnezeu sunt la fel de puternice şi, dacă ar fi nevoie, ar face minuni.

Prietenii lui Dumnezeu, nn. 104-105.