Articol biografic despre Guadalupe

Articol biografic despre Guadalupe Ortiz de Landázuri publicat în Dicționarul Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer

Guadalupe Ortiz de Landázuri (la stânga)

Dicționarul Sfântul Josemaría, subiect Guadalupe Ortiz de Landázuri:

(Născută: Madrid, 12 decembrie 1916; decedată: Pamplona, 16 iulie 1975). Fiica lui Manuel și al Eulagiei, Guadalupe era unica fată și cea mai mică, dintre copiii pe care i-a avut această familie. Pe când avea 10 ani, tatăl său, militar de carieră, a fost detașat la Tetuán. Aici a locuit împreună cu familia timp de cinci ani. În 1933 Guadalupe își începu studiile înȘtiințe Chimice la Universitatea Centrală din Madrid. Le termină în 1940, după Războiul Civil spaniol.

Ea îl cunoscu pe fondatorul Opus Dei, la 25 ianuarie 1944, în primul Centru pentru femei al Lucrării, situat pe str. Jorge Manrique nr. 19: ”Am avut senzația clară– scria ea – că Dumnezeu mi-a vorbit prin acel preot, am simțit o mare credință... reflecție puternică pornită de la el către mine și m-am încredințat cu totul lui, pentru tot restul vieții mele” (citat din EGUĺBAR, 2001, pp. 45-46).

La 15 septembrie 1947, la propunerea sf. Josemaría, acceptă postul de directoare a Căminului Studențesc Zurbarán, în Madrid, deși credea că nu era pregătită. Scria în jurnalul ei că”acest cămin mi se prezintăca o cruce pe care vreau să o port cu dăruire și cu multă bucurie” (citat din EGUĺBAR, 2001, pp. 81). Fondatorul o învăță sarcinile funcției, cu delicatețea cu care trăia mereu alături de femeile Operei.

În 1950 sf. Josemaría o întrebă dacă ar accepta să inițieze apostolatul femeilor în Mexic; răspunse afirmativ. Plecă din Madrid împreună cu alte două fete spre Mexic, în ziua de 5 martie. La sosire a avut o mare surpriză: o scrisoare a fondatorului prin care le spunea că se gândește la ele și le salută cu multă căldură. De îndată merseră să se roage la Sfânta Fecioară de Guadalupe, în biserica ei, și să depună la picioarele sale, așa cum au învățat de la sf. Josemaría, lucrarea apostolică pe care urmau să o realizeze. Dezvoltarea Lucrării în Mexic a fost considerabilă și rapidă. Se răspândi în toate clasele sociale și se deschiseră diferite Centre ale Opus Dei și în alte localități ca Guadalajara, Culiacán, Morelos, etc.

În 1952, primiră o scrisoare de la fondator în care le spunea: ”cred că lucrul cu femeile de la țară va fi plăcut în fața lui Dumnezeu și de un mare folos pentru această Națiune; câte suflete sensibile vei întâlni!” (Noticias, 1970, p. 410: AGP, Biblioteca, P02). Majoritatea acestor fete de la țară, îndată ce își vor fi terminat formarea lor de bază, se vor întoarce în satele lor și vor forma familii creștine; altele vor urma calea credinței creștine ca fidele ale Opus Dei.

În 1953, sf. Josemaría consideră că ar fi bine ca primele femei mexicane care au fost admise în Lucrare în acești ani, să meargă la Roma pentru a-și îmbogăți formarea; unele vor putea să o facă în mod real. O altă decizie a sf. Josemaría afost ca ele însele, dacă vor fi dispuse în mod deliberat, să contribuie la răspândirea apostolică a Lucrării și în alte țări. Puțin după aceea, fondatorul le scrise o lungă scrisoare de la Roma prin care le comunică printre altele: ”Sunt foarte mulțumit de venirea acestor mexicane, Dumnezeu să le binecuvânteze” (Noticias, 1970, p. 411: AGP, Biblioteca, P02).

În 1956 Guadalupe se îmbolnăvi de inimă și se mută o vreme la Roma. Plecarea sa din Mexic a fost definitivă. În Roma primi de multe ori vizita sf. Josemaría. Într-o zi el veni cu o telegramă de la Sf. Părinte Pius al XII-lea prin care le spunea că a pomenit-o în mod special în Sfântul Sacrificiu al Liturghiei și că s-a rugat pentru însănătoșirea ei. Se informase despre suferința ei de la principele Pacelli, un nepot al său, care, la rândul lui, era prieten cu don Alvaro del Portillo. În primele zile ale lunii mai din același an, ea a trebuit să părăsească Roma, pentru că clima umedă nu îi era prielnică și s-a transferat la Madrid.

Pe 5 mai 1974, înainte de a pleca spre Rio de Janeiro, fondatorul primi la Madrid un grup de fiice spirituale sale. La această întâlnire, la un moment dat, sf. Josemaría se întoarse spre Guadalupe și îi zise: ”tu ai plecat în Mexic doar cu sufletul tău tânăr, binecuvântarea Părintelui și cu dorința de a răspândi nebunia divină a vocației noastre... lucrul acesta este splendid... Așa să fie și în alte părți ale lumii: cu speranță, cu speranță”. Ea a notat această întâlnire cu următoarele cuvinte: ”Am simțit odată în plus că Domnul era aici, între Părinte și mine. Puternica sa credință o întărea pe a mea, ca de atâtea ori...” (AGP, serie S.2.GOL, T-Obludia Rodriguez).

Pe 1 iulie 1975 ea a fost operată pe inimă. Cu cinci zile înainte, murise fondatorul Lucrării. Don Alvaro de Portillo, pe atunci Secretar General al Opus Dei, ceru femeilor din Lucrare să se roage la sf. Josemaría, în timpul Sfintei Liturghii, pentru ca Guadalupe să iasă cu bine din greaua operație, dar acceptând Voința lui Dumnezeu. În fapt, Guadalupe muri pe 16 iulie 1975, în ziua Sfintei Fecioare María de pe Muntele Carmel, în Clinica Universitară de Navarra, din Pamplona, încercând să trăiască prin cuvintele pe care sf. Josemaría le scrisese despre moarte: ”Pentru mine, moartea este Viața, moartea este Iubirea. Da, noi nu murim! Schimbăm casa și nimic mai mult... Dumnezeu ia sufletele atunci când ele sunt pregătite” (Noticias, 1975, pp. 766-767: AGP, Biblioteca, P02).

Pe 4 ianuarie 1980, Monseniorul Abraham Martínez, episcop de Tacámbaro (Mexic), scria în Jurnalul de Yucatán: ”încă să o amintim pe Dr. Guadalupe Ortiz de Landázuri, care a murit în sfințenie, acum patru ani: o femeie de o mare distincție și eleganță, cu o vastă cultură și, puțin obișnuit pentru acea vreme, chimistă de profesie, mergând de multe ori prin sate, pe drumuri proaste, călare, pentru a vorbi cu acei oameni dragi ai țării mele! Cât de bine înțelegeau și asimilau ei ceea ce le transmitea”.

Pe 6 ianuarie 2001, episcopul prelat al Opus Dei a solicitat deschiderea cauzei pentru canonizarea ei și pe 18 noiembrie 2001, arhidieceza din Madrid a inițiat procesul de canonizare.

Mercedes EGUĺBAR GALARZA