27 septembrie: scrisoare a Papei Francisc despre Fericitul Álvaro del Portillo

Scrisoare a Papei Francisc adresată Mons. Javier Echevarría, Prelatul Opus Dei, cu ocazia beatificării Álvaro del Portillo

Vatican, 26 iunie 2014

Monseniorului Javier Echevarría Rodríguez

Prelatul Opus Dei

Dragă frate,

Beatificarea Slujitorului lui Dumnezeu Álvaro del Portillo, colaborator fidel și primul succesor al Sfântului Josemaría în fruntea Opus Dei, reprezintă un moment de deosebită bucurie pentru toți credincioșii acestei Prelaturi, ca și pentru tine, care atât de mult timp ai fost martor al iubirii sale pentru Dumnezeu și pentru ceilalți, al fidelității sale față de Biserică și de vocația lui. Vreau să mă alătur și eu bucuriei voastre și să Îi mulțumesc lui Dumnezeu, care înfrumusețează chipul Bisericii cu sfințenia fiilor ei.

Beatificarea lui va avea loc la Madrid, orașul care l-a văzut născându-se și unde și-a petrecut copilăria și tinerețea, cu o viață conturată în simplitatea familiei, în prietenie și în serviciul aproapelui, ca atunci când se ducea în cartierele de la marginea orașului, pentru a ajuta la formarea creștină a atât de multor oameni nevoiași. Și acolo a avut loc evenimentul care a pecetluit definitiv sensul vieții sale: întâlnirea cu Sfântul Josemaría Escrivá, de la care a învățat să se îndrăgostească de Cristos din zi în zi mai mult. Da, să se îndrăgostească de Cristos. Acesta este drumul sfințeniei pe care trebuie să-l parcurgă fiecare creștin: a se lăsa iubit de Domnul, a deschide inima față de iubirea Lui și a îngădui să fie El cel care să ne călăuzească viața.

Îmi place să-mi amintesc de invocația pe care Slujitorul lui Dumnezeu obișnuia s-o repete frecvent, în special în celebrările și aniversările personale: « mulțumesc, îmi pare rău, ajută-mă mai mult! ». Sunt niște cuvinte care ne apropie de realitatea vieții sale interioare și de felul său de a se adresa Domnului, și care ne pot ajuta și pe noi pentru a da un nou imbold propriei noastre vieți creștine.

În primul rând mulțumesc. Iată reacția imediată și spontană pe care sufletul o simte în fața bunătății lui Dumnezeu. Nu poate fi altfel. El este mereu înaintea noastră. Oricât de mult ne-am strădui, iubirea lui ajunge mai devreme, ne atinge și ne mângâie mai înainte, adică, ne o ia înainte. Álvaro del Portillo era conștient de atâtea daruri pe care le primise de la Dumnezeu și aducea mulțumire lui Dumnezeu pentru acea manifestare de iubire părintească. Dar nu s-a oprit acolo; recunoașterea iubirii Domnului a trezit în inima lui dorințe de a-L urma cu mai multă dăruire de sine și generozitate și de a trăi o viață de slujire smerită pentru ceilalți. Era remarcabilă iubirea sale pentru Biserica, mireasa lui Cristos, căreia i-a slujit cu o inimă neatinsă de niciun interes vremelnic, departe de orice dezbinare, primitor față de toți și căutând întotdeauna lătura pozitivă a celorlalți, ceea ce unește, ceea ce construiește. Niciodată un regret sau o critică, nici măcar în clipele deosebit de dificile, ci, așa cum învățase de la Sfântul Josemaría, răspundea întotdeauna cu rugăciunea, iertarea, înțelegerea, iubirea sinceră.

Îmi pare rău. Mărturisea adeseori că se vedea pe sine însuși înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale, neputincios de a răspunde la atâta generozitate. Dar mărturisirea sărăciei omenești nu este rod al deznădejdii, ci a unei încredințate părăsiri de sine întru Dumnezeu, care este un Tată. Înseamnă a se deschide milostivirii Sale, iubirii Sale capabil de a ne regenera viața. O iubire care nu umilește, nici nu ne prăbușește în prăpastia vinei, ci ne îmbrățișează, ne ridică din înjosirea noastră și ne face să înaintăm cu mai multă hotărâre și bucurie. Slujitorul lui Dumnezeu, Álvaro știa despre nevoia pe care o avem față de milostivirea divină și a consacrat multe energii personale pentru a-i îndemna pe oamenii pe care îi cunoștea să se ducă la taina spovedaniei, taina bucuriei. Ce important este să simți tandrețea dragostei lui Dumnezeu și să descoperi că mai ai timp pentru a iubi.

Ajută-mă mai mult. Da, Domnul nu ne părăsește niciodată. Întotdeauna ne este alături, merge împreuna cu noi și în fiecare zi așteaptă de la noi o nouă iubire. Harul Său nu ne va lipsi și cu ajutorul Său Îi putem răspândi numele în toată lumea. În inima noului Fericit bătea sârguința de a aduce Vestea cea Bună la toate inimile. Astfel a parcurs multe țări, sporind proiecte de evanghelizare, fără a se opri înaintea dificultăților, mișcat de iubirea pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Cine este absorbit de Dumnezeu, știe să fie foarte apropiat și de oameni. Prima condiție pentru a-L vesti pe Cristos oamenilor este de a-i iubi pe aceștia, pentru că Cristos îi iubește deja de mai înainte. Trebuie să ieșim din egoismele și comoditatea noastră și să mergem în întâmpinarea fraților noștri. Acolo ne așteaptă Domnul. Nu ne putem rezerva credința numai pentru noi înșine; este un dar pe care l-am primit pentru a-l oferi și a-l împărtăși cu ceilalți.

Mulțumesc, îmi pare rău, ajută-mă! În aceste cuvinte este exprimată tensiunea unei existențe centrate pe Dumnezeu. A cuiva care a fost atins de Iubirea cea mai mare și trăiește totalmente din acea iubire. A unuia care sesizându-și slăbiciunile și limitele omenești, are încredere în milostivirea Domnului și vrea ca toți oamenii, frații săi, s-o sesizeze și ei.

Dragă frate, fericitul Álvaro del Portillo ne trimite un mesaj foarte clar; ne spune să avem încredere în Domnul, că El este fratele nostru, prietenul nostru care niciodată nu ne dezamăgește și este lângă noi mereu. Ne îndeamnă să nu ne fie teamă de a ne împotrivi curentului dominant și de a suferi din cauza răspândirii Evangheliei. Ne învăță, de asemenea, că în simplitatea vieții de zi cu zi putem găsi o cale sigură de sfințire.

Vă rog mult, pe toți credincioșii Prelaturii, preoți și laici, precum și pe toți participanții la activitățile sale, să se roage pentru mine, în timp ce eu vă împărtășesc Binecuvântarea Apostolică.

Fie ca Isus să vă binecuvânteze și Sfânta Fecioară să vă păzească.

Un salut frățesc,

Francisc