Novena către venerabilul Ernesto Cofiño (PDF pentru telefoane)
Novena pentru a cere haruri prin mijlocirea venerabilului Ernesto Cofiño propune un parcurs de nouă zile, structurat în trei pași: o scurtă reflecție, o rugăciune și o invitație de a realiza un gest concret de îmbunătățire personală sau de slujire a celorlalți.
Temele abordează diferite dimensiuni ale vieții creștine în care dr. Cofiño a căutat să trăiască și să transmită Evanghelia: descoperirea valorii divine a vieții obișnuite, învățarea ajutorului reciproc în construirea căsătoriei, îngrijirea sănătății, dedicarea timpului prieteniei cu colegii, exercitarea responsabilă a maternității și paternității, participarea zilnică la Euharistie, între altele.
Oferim novena într-un format PDF interactiv, care facilitează lectura de pe dispozitive mobile, precum și într-o versiune pregătită pentru tipărire.
Rugăciune pentru devoțiunea privată
Dumnezeule Tată, izvor al oricărui bine, care l-ai umplut de haruri pe fiul Tău Ernesto, medic și tată de familie, pentru a fi slujitor credincios al vieții care își are începutul în Tine și Îți aparține numai Ție și adevărat prieten al prietenilor săi, apropiind pe mulți de Tine: fă ca și eu să știu să ocrotesc darul vieții, să-mi împlinesc cu generozitate îndatoririle zilnice și să fiu un prieten mai bun, din iubire față de Isus Cristos și față de ceilalți.
Îndură-Te să-l preamărești pe slujitorul Tău Ernesto și, prin mijlocirea lui, dăruiește-mi harul pe care Ți-l cer... (se face cererea). Amin.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă.
Novena către venerabilul Ernesto Cofiño în trei pasi
- Ziua a 1-a: Măreția vieții obișnuite
- Ziua a 2-a: A-ți dărui propria viață în căsătorie. Datoria „ajutorului reciproc”.
- Ziua a 3-a: A lăsa ca Cristos să trăiască în mine
- Ziua a 4-a: A dedica timp prieteniei cu colegii mei
- Ziua a 5-a: Sănătatea trupului
- Ziua a 6-a: A-ți dărui viața pentru a-i sluji pe cei mai nevoiași
- Ziua a 7-a: A-mi organiza timpul pentru a avea grijă de viața celorlalți
- Ziua a 8-a: A exercita maternitatea și paternitatea
- Ziua a 9-a: Pentru a avea viață și a îngriji viața, a ne hrăni din Euharistie
- A ne ruga prin mijlocirea doctorului Ernesto Cofiño
Ziua a -1-a: Măreția vieții obișnuite
„Este viața noii creaturi” (2 Cor 3,17), viața bărbatului și a femeii care au fost făcuți părtași la viața lui Cristos: „Am fost răstignit împreună cu Cristos. Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Și ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pentru mine” (Gal 2,19-20).
Reflecție
Viața obișnuită, departe de a fi lumească sau lipsită de importanță, se transformă într-un drum spre sfințenie atunci când trăim ca „noi creaturi” în Cristos. În fiecare faptă cotidiană, oricât de mică ar părea, putem reflecta prezența lui Cristos care trăiește în noi. Este o amintire că viața noastră are un scop mai înalt: să trăim în credință, în iubire și în dăruire, așa cum a făcut El.
Rugăciune
Doamne, îți mulțumesc că locuiești în inima mea și dai sens fiecărui moment al vieții mele. Ajută-mă să trăiesc cu încrederea că nu sunt singur, ci că Tu mergi alături de mine, reînnoindu-mi ființa și dăruindu-mi puterea de a iubi și a sluji precum ai făcut Tu. Amin.
Acțiune
Scrie Ernesto:
„Nu putem cere «Ajutămă, Doamne» până nu am făcut tot ce putem cu adevărat. «Mai multă rugăciune, mai multă mortificare, mai multă iubire». Atunci vine Domnul și revarsă harul din belșug, făcând ca ceea ce este neînsemnat să se transforme într-o minune a lui Dumnezeu”.
Astăzi poți alege o sarcină simplă din rutina ta zilnică și să o oferi lui Dumnezeu, conștient că, în micimea ei, va fi un act de iubire. Fie că este vorba de a pregăti o masă, de a munci cu dăruire sau de a asculta pe cineva drag, fă-o cu bucurie și recunoștință, amintindu-ți că Cristos trăiește în tine.
Ziua a 2-a: A-ți dărui propria viață în căsătorie. Datoria „ajutorului reciproc”.
„Se cuvine ca pacea conjugală să domnească în familie, pentru că este condiţia necesară pentru o educaţie temeinică şi eficientă. Copiii trebuie să vadă în părinţi un exemplu de dăruire, de dragoste sinceră, de ajutor reciproc, de înţelegere; iar fleacurile vieţii de zi cu zi nu trebuie să le ascundă realitatea unui sentiment capabil să depăşească orice”. Într-un cuvânt, bărbatul şi nevasta trebuie să trăiască iubindu-se unul pe celălalt şi iubindu-şi copiii, pentru că astfel Îl iubesc pe Domnul”. (Sf. Josemaría, Convorbiri, nr. 108).
Reflecție
Căsătoria este o dăruire constantă, în care iubirea se manifestă prin ajutorul reciproc și prin disponibilitatea de a depăși împreună provocările. Sfântul Josemaría ne amintește că mândria este un obstacol în relația conjugală, în timp ce umilința, bunătatea și strădania de a fi un sprijin unul pentru celălalt sunt esențiale pentru a menține vie iubirea și pentru a întări legătura matrimonială.
Rugăciune
Doamne, învață-ne să trăim căsătoria ca un adevărat act de iubire și dăruire. Ajută-ne să fim umili și binevoitori în purtarea noastră zilnică, amintindu-ne mereu de importanța de a-l sprijini pe celălalt cu răbdare și înțelegere. Amin.
Acțiune
Cere ajutorul Domnului pentru a arăta astăzi bunătate și umilință în relația cu soțul sau soția ta. Poate fi un gest simplu, precum exprimarea recunoștinței pentru un serviciu făcut, oferirea ajutorului într-o sarcină cotidiană sau împărtășirea unui moment de ascultare sinceră. Fie ca acest gest să fie o reflectare a iubirii tale și a angajamentului de a trăi căsătoria ca o dăruire reciprocă.
Ernesto a scris copiilor săi în 1969: „Nu se poate avea o viață deplină fără iubire. Iar această iubire să fie profundă, sinceră, fără căutarea unui folos — a satisfacției personale. Nu se poate trăi bine dacă nu ești capabil să-i înțelegi pe ceilalți, să cauți partea de dreptate pe care o are fiecare, în fiecare situație. „Nu se pot crea relații solide dacă nu se știe a-i sluji pe ceilalți cu dezinteres, fără a aștepta recunoaștere sau răsplată pentru serviciul oferit. Nu se poate înălța sufletul dacă nu se leapădă balastul resentimentului, care este ca un noroi lipicios ce împiedică zborul păsării spre cer. Nu se poate aștepta corespondență dacă nu se știe a fi generos. Nu se ajunge la nimic dacă în viață nu se aduce rod, fiecare după darul său și la maximumul acestui dar. Iar rodul să nu fie păstrat doar pentru sine, ci să fie împărtășit cu ceilalți”.
Ziua a 3-a: A lăsa ca Cristos să trăiască în mine (Gal 2,20)
„Dumnezeu ne vrea binele, Dumnezeu îi iubește pe toți, iar răul nu va învinge! Cu toții suntem în mâinile lui Dumnezeu. Prin urmare, fără teamă, uniți, mână în mână cu Dumnezeu și între noi, să mergem înainte. Suntem discipoli ai lui Cristos. Cristos ne precede” (Leon al XIV-lea, Primul salut și binecuvântarea Urbi et Orbi, 8 mai 2025)
Reflecție
A-L lăsa pe Cristos să trăiască în noi cere curaj: să renunțăm la ceea ce ne leagă și ne împiedică să înaintăm spre o viață deplină în El.
Rugăciune
Doamne Isuse, dă-mi curajul de a lăsa tot ceea ce mă îndepărtează de Tine. Ajută-mă să părăsesc fricile, scuzele și distragerile care mă împiedică să trăiesc pe deplin în iubirea Ta. Fie ca prezența Ta în viața mea să fie puterea și călăuza mea la fiecare pas. Amin.
Acțiune
Astăzi, identifică un obicei sau o atitudine care îți limitează relația cu Cristos și, cu ajutorul lui Dumnezeu, ia o hotărâre concretă pentru a-l lăsa în urmă. Acordă un moment de reflecție și încredințează-l în rugăciune, cerând tărie pentru a-l transforma într-un pas spre o viață mai deplină și în unire cu El.
Scrie Ernesto: „Pe măsură ce vei pătrunde tot mai mult în viața spiritului, astfel încât să simți în tine, în sufletul tău aflat în har, că locuiește Duhul Sfânt, faptele tale vor căpăta o lumină nouă, un sens mai profund. Și aceasta pentru că harul lui Dumnezeu nu anulează efortul material omenesc, ci îl întărește, îl înalță, îi dă sensul de a purta prezența lui Dumnezeu”.
Ziua a 4-a: A dedica timp prieteniei cu colegii mei
„Ființa umană este alcătuită în așa fel încât nu se realizează, nu se dezvoltă și nu își poate afla plinătatea decât în dăruirea sinceră de sine către ceilalți. Aici se află un secret al adevăratei existențe umane, pentru că viața subzistă acolo unde există legătură, comuniune, fraternitate; și este o viață mai puternică decât moartea atunci când se construiește pe relații adevărate și legături de fidelitate. Dimpotrivă, nu există viață atunci când pretindem să ne aparținem doar nouă înșine și să trăim ca niște insule: în aceste atitudini prevalează moartea” (Francisc, Fratelli tutti, nr. 87)
Reflecție
Bucuria Evangheliei este un dar transformator care umple inima și viața celor care se întâlnesc cu Isus. Această bucurie nu doar ne eliberează de păcat și de goliciune, ci reînnoiește și relațiile noastre și ne îndeamnă să o împărtășim cu toți, inclusiv cu colegii noștri. A evangheliza cu bucurie, chiar și în vremuri dificile, înseamnă a semăna speranță și iubire în lumea care ne înconjoară.
Rugăciune
Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru bucuria care se naște din întâlnirea cu Tine. Ajută-mă să trăiesc în această bucurie, pentru ca mărturia mea să inspire și să transforme relațiile cu cei din jurul meu. Fă ca vorbele și faptele mele să fie mereu o reflectare a iubirii și a speranței Tale. Amin.
Acțiune
Astăzi, caută un moment pentru a împărtăși bucuria Evangheliei cu cineva apropiat, poate cu un coleg de muncă sau cu un prieten. Poate fi printr-un gest amabil, o conversație sau pur și simplu arătând recunoștință și optimism în relațiile tale. Fă ca bucuria ta să fie un canal prin care se transmite iubirea lui Cristos.
Scrie Ernesto: „Este foarte important să fii atent și să te întrebi: «Ce pot eu să dăruiesc?». Să nu stai să calculezi: «Ce dau ceilalți?» sau «Ce ar putea da în raport cu mine?». Ceea ce contează este efortul meu, generozitatea mea, nu să măsor, să evaluez sau să presupun efortul celorlalți”.
Ziua a 5-a: Sănătatea trupului
„Frați și surori, prima grijă de care avem nevoie în boală este aceea a unei apropieri pline de compasiune și de tandrețe. De aceea, a avea grijă de cel bolnav înseamnă, înainte de toate, a avea grijă de relațiile lui, de toate relațiile sale: cu Dumnezeu, cu ceilalți — familie, prieteni, personal sanitar —, cu creația și cu sine însuși. Este acest lucru posibil? Desigur că este posibil și cu toții suntem chemați să ne angajăm pentru ca acest lucru să devină realitate. Să privim la imaginea Bunului Samaritean (cf. Lc 10, 2537), la capacitatea lui de a-și încetini pasul și de a se face aproape, la atitudinea de tandrețe cu care aliniază rănile fratelui care suferă” (Francisc, Mesaj pentru a XXXIII-a Zi mondială a bolnavului, 11 februarie 2024).
Reflecție
Isus Cristos, medicul sufletelor și al trupurilor noastre, ne arată puterea Sa vindecătoare atât în plan fizic, cât și în plan spiritual. Prin iubirea și milostivirea Sa, ne invită să căutăm vindecarea integrală prin sacramentele Pocăinței și ale Ungerii bolnavilor. Acestea sunt instrumente prin care putem experimenta puterea Duhului Sfânt, care continuă în Biserică lucrarea de mântuire și de vindecare.
Rugăciune
Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru iubirea Ta vindecătoare, care aliniază sufletele și trupurile noastre. Ajută-mă să apelez cu umilință la sacramentele care ne oferă harul și mântuirea Ta. Fă ca Duhul Tău Sfânt să-mi reînnoiască ființa și să mă călăuzească spre adevărata sănătate și pace. Amin.
Acțiune
Astăzi, reflectează asupra sănătății tale spirituale și fizice. Ia în considerare apropierea de sacramentul Spovezii, dacă simți nevoia de a-ți vindeca sufletul, sau oferă sprijin și însoțire unei persoane bolnave, ca semn al iubirii vindecătoare a lui Cristos.
Scrie Ernesto: „În sfârșit, nu trebuie uitată odihna; nu i se poate cere
«mașinii» mai mult decât capacitatea ei. Să dormim bine și suficient întotdeauna. Baie caldă; plimbare, mers pe jos. […] Căci nu se poate aprinde o lumânare la ambele capete; «mai binele este dușmanul binelui». Dacă se exagerează efortul și se merge dincolo de ceea ce capacitatea poate și trebuie să dea, apare surmenajul, care se traduce prin: descurajare, pesimism, îndoială cu privire la ceea ce se face. Și, mai ales, printr-o creștere a efortului pentru a face ceea ce trebuie făcut”.
Ziua a 6-a: A-ți dărui viața pentru a-i sluji pe cei mai nevoiași
„Suntem chemați să ne identificăm cu inima lui Dumnezeu, care este atentă la nevoile copiilor Săi și mai ales ale celor mai nevoiași”. „Iubirea creștină depășește orice barieră, îi apropie pe cei îndepărtați, îi adună pe cei străini, îi face apropiați pe dușmani, traversează prăpastii omenește de netrecut, pătrunde în colțurile cele mai ascunse ale societății. Prin natura sa, iubirea creștină este profetică, face minuni, nu are limite: este pentru imposibil. Ei bine, o Biserică ce nu pune limite iubirii, care nu cunoaște dușmani de combătut, ci doar bărbați și femei de iubit, este Biserica de care lumea are nevoie astăzi” (Leon al XIV-lea, Dilexi te, nr. 8 și nr. 120).
Reflecție
A sluji pe cei mai nevoiași nu înseamnă doar a le acoperi lipsurile materiale, ci a recunoaște și a promova demnitatea lor deplină ca persoane. Așa cum ne amintește sfântul Ioan Paul al II-lea, această întâlnire dintre cei care au mai multe posibilități și cei aflați în sărăcie este o ocazie de îmbogățire reciprocă, în care iubirea și solidaritatea devin punți ce ne apropie mai mult de Cristos.
Rugăciune
Doamne, învață-mă să văd chipul Tău în cei mai nevoiași. Ajută-mă să slujesc cu umilință și iubire, promovând demnitatea fiecărei persoane pe care o pui în calea mea. Fă ca viața mea să fie o mărturie a milostivirii și bunătății Tale. Amin.
Acțiune
Astăzi, poți căuta o modalitate concretă de a sluji pe cineva aflat în nevoie. Poate fi dăruirea unor alimente, ajutorul oferit cuiva apropiat într-o sarcină dificilă sau, pur și simplu, oferirea timpului și atenției tale celui care are nevoie. Fă acest lucru cu recunoștință, știind că în fiecare act de slujire Îl cinstești pe Cristos.
Scrie Ernesto unui coleg medic: „Și tu, singur, asemenea celorlalți colegi în halat alb, vei trece pe la pătuțurile micilor tăi bolnavi și, fără să-ți dai seama, vei fi ca o rouă binefăcătoare care le răcorește trupurile lovite de boală, distruse de foame — «boala foamei» — care trebuie să ne doară! Vezi, prietenul meu, cât de mult bine îți va face rugăciunea: când Îl vei ruga pe Duhul Sfânt să te lumineze și ca, prin instrumentul care ești tu, să ducă mângâierea lui Dumnezeu. Ai — ești pe cale să ai — o profesie minunată, frumoasă, demnă, pe care ai posibilitatea să o înalți foarte mult din punct de vedere spiritual. — Și atunci apăsarea, oboseala, apucă un alt drum: urcă precum o săgeată până la Dumnezeu!”.
Ziua a 7-a: A-mi organiza timpul pentru a avea grijă de viața celorlalți
„Dacă gândim și trăim în virtutea comuniunii cu Cristos, atunci ni se deschid ochii. Atunci nu ne vom mai adapta să trăim preocupați doar de noi înșine, ci vom vedea unde și cum suntem necesari. Trăind și acționând astfel, ne vom da seama foarte curând că este mult mai frumos să fim de folos și la dispoziția celorlalți decât să ne preocupăm numai de comoditățile care ni se oferă. Știu că voi, ca tineri, aspirați la lucruri mari, că vreți să vă angajați pentru o lume mai bună. Arătați-le aceasta oamenilor, arătați-o lumii, care așteaptă tocmai această mărturie din partea ucenicilor lui Isus Cristos și care, mai ales prin iubirea voastră, va putea descoperi steaua pe care, ca credincioși, o urmăm” (Benedict al XVI-lea, Omilie la a XX-a Zi Mondială a Tineretului, 21 august 2005).
Reflecție
Când trăim în comuniune cu Cristos, ochii noștri se deschid spre nevoile aproapelui. Adevărata frumusețe nu constă în căutarea comodităților, ci în slujirea celorlalți din iubire față de Dumnezeu. Angajarea pentru o lume mai bună este un răspuns la chemarea credinței noastre. Prin iubire și mărturie, îi putem conduce pe alții spre speranță.
Rugăciune
Doamne, învață-mă să-mi administrez timpul cu înțelepciune, pentru a putea răspunde nevoilor celor din jurul meu. Ajută-mă să trăiesc cu generozitate și să contribui, de la locul meu, la construirea unei lumi mai solidare și pline de speranță. Fă ca viața mea să fie o reflectare a iubirii Tale. Amin.
Acțiune
Acordă astăzi un timp pentru a identifica cum îți poți organiza agenda astfel încât să răspunzi mai bine nevoilor familiei tale sau ale comunității. Cerând lumină Duhului Sfânt, prioritizează un act concret de slujire, precum ajutorul oferit unui membru al familiei, sprijinirea unei inițiative locale sau educarea altora cu privire la importanța unui stil de viață care respectă binele personal și pe cel comun.
Scrie Ernesto unei rude care învăța medicină: „Dragul meu Federico: Am primit scrisoarea ta, plină de detalii care mi-au făcut plăcere, oferindu-mi o imagine clară despre modul în care îți organizezi viața în acel (oraș); studiază și exersează cu seriozitate, fără a-ți neglija formarea, care este esențială pentru scopul bun al profesiei tale”.
Ziua a 8-a: A exercita maternitatea și paternitatea
„În bărbat și în femeie, paternitatea și maternitatea, asemenea trupului și iubirii, nu pot fi reduse la dimensiunea biologică” (Benedict al XVI-lea, Deschiderea adunării ecleziale a diecezei de Roma, 6 iunie 2005).
Reflecție
Sensul adevărat al paternității și al maternității depășește dimensiunea biologică: este o chemare la iubire și dăruire. Soț și soție, uniți în Cristos, văd în orfani o ocazie de a oferi afecțiune și ocrotire. A fi părinte înseamnă a primi, a călăuzi și a oferi un cămin în care să domnească iubirea. În fiecare inimă deschisă, Dumnezeu sădește misiunea de a avea grijă de cei mai vulnerabili.
Rugăciune
Doamne, ascultă strigătul copiilor care se simt singuri și abandonați. Umple-le inimile de speranță și iubire și mișcă-le pe ale noastre la solidaritate și angajare. Ajută-ne să fim instrumente ale milostivirii Tale, pentru ca fiecare copil să poată simți căldura unei familii și certitudinea că nu este niciodată uitat de Tine. Amin.
Acțiune
Astăzi, te poți informa despre o organizație locală care sprijină copiii abandonați sau marginalizați. Gândește-te cum poți contribui, fie prin voluntariat, donații sau pur și simplu făcând cunoscută misiunea ei. Fie ca ajutorul tău să fie o mărturie a iubirii lui Dumnezeu față de cei mai vulnerabili.
În Decretul pentru Virtuțile Eroice ale lui Ernesto se citește: „De-a lungul vieții sale, slujitorul lui Dumnezeu a dobândit un prestigiu profesional recunoscut. A desfășurat o activitate constantă de asistență pentru familii sărace, copii subnutriți și țărani. A fondat un sanatoriu pentru copii săraci și un centru medical rural. A fost director al Cáritas din Guatemala, delegat al Societății pentru Protecția Copilului și director al Asociației de Cantine și Creșe Infantile”.
Ziua a 9-a: Pentru a avea viață și a îngriji viața, a ne hrăni din Euharistie
„Zilnic, așa cum este de dorit, credincioșii, în număr mare, să participe activ la jertfa Sfintei Liturghii și să se hrănească în mod curat și sfânt cu sfânta Împărtășanie și să Îi aducă mulțumire lui Cristos, Domnul nostru, pentru un dar atât de mare” (sfântul Paul al VI-lea, Mysterium fidei, 3 septembrie 1965).
Reflecție
Euharistia este întâlnirea vie cu iubirea și milostivirea lui Cristos. Participând la această jertfă, suntem reînnoiți în trup, minte și spirit, deschizându-ne unei vieți noi prin Înviere. Lucrarea Duhului Sfânt ne transformă și ne unește profund cu Dumnezeu și cu frații noștri, dându-ne putere și sens pentru a îngriji propria viață și viața celorlalți.
Rugăciune
Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru darul Euharistiei, în care pot întâlni iubirea și milostivirea Ta. Ajută-mă să Te primesc cu o inimă dispusă să fie transformată și reînnoită. Fie ca prezența Ta să mă îndemne să am grijă de viața mea și să fiu un instrument de iubire și speranță pentru cei din jur. Amin.
Acțiune
Astăzi, participă la celebrarea Euharistiei sau dedică un timp adorației Preasfântului Sacrament. Reflectează asupra modului în care această întâlnire cu Isus te poate reînnoi pentru a trăi cu o dăruire mai mare și cu mai multă atenție față de ceilalți. Du această reînnoire într-un gest concret, precum oferirea unui ajutor sau a unui cuvânt de încurajare cuiva care are nevoie.
Ernesto își amintea de o participare a sa la Sfânta Liturghie, în împrejurări deosebit de dificile: „Acolo am ajuns: eram singur, ca simplu credincios participant la Liturghie; lacrimile îmi țâșneau din ochi din belșug și îmi scăldau fața. Se așezau ca un văl peste privirea mea. Dar, chiar și așa — prin ele — am contemplat pe altar un Cristos Răstignit, în mărime naturală. Părea că vrea să se desprindă de Crucea de care era pironit, pentru a-mi oferi pieptul Său; iar în el, rana suliței, ca și cum mi-ar fi oferit un refugiu... Puțin câte puțin, lacrimile, care nu încetau să curgă, au devenit mai răcoritoare, iar presa de oțel care îmi strângea inima a început să slăbească. Când am ajuns să primesc Trupul Domnului nostru, eram deja mai liniștit, încrederea începea să apară, am simțit că Domnul nu mă va părăsi (niciodată). Și așa a fost”.
A ne ruga prin mijlocirea doctorului Ernesto Cofiño
Aceasta este rugăciunea pentru a cere haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea venerabilului Ernesto Cofiño.
Rugăciune
Dumnezeule Tată, izvor al oricărui bine, care l-ai umplut de haruri pe fiul Tău Ernesto, medic și tată de familie, pentru a fi slujitor credincios al vieții care își are începutul în Tine și Îți aparține numai Ție și adevărat prieten al prietenilor săi, apropiind pe mulți de Tine: fă ca și eu să știu să ocrotesc darul vieții, să-mi împlinesc cu generozitate îndatoririle zilnice și să fiu un prieten mai bun, din iubire față de Isus Cristos și față de ceilalți.
Îndură-Te să-l preamărești pe slujitorul Tău Ernesto și, prin mijlocirea lui, dăruiește-mi harul pe care Ți-l cer... (se face cererea). Amin.
Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă.
În conformitate cu decretele papei Urban al VIII-lea, declarăm că nu se intenționează în niciun fel anticiparea judecății autorității ecleziastice și că această rugăciune nu are nicio finalitate de cult public.