Congregația pentru Cauzele Sfinților
Beatificarea și Canonizarea
Slujitorului lui Dumnezeu
ERNESTO GUILLERMO COFIÑO UBICO
Credincios laic și tată de familie
din Prelatura personală a Sfintei Cruci și Opus Dei
(1899-1991)
Decret privind virtuțile
„Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Mc 10,45). Prin aceste cuvinte Isus Și-a descris misiunea, care se reflectă în viața îndelungată a Slujitorului lui Dumnezeu Ernesto Guillermo Cofiño Ubico, soț, tată de familie și medic.
Ultimul dintre cei patru frați, Slujitorul lui Dumnezeu s-a născut la Ciudad de Guatemala la 5 iunie 1899. A fost botezat la câteva zile după naștere și a primit prima Împărtășanie în 1910. Familia sa i-a oferit o educație creștină profundă.
Între 1919 și 1929 a studiat medicina la Paris și s-a specializat în pediatrie. Teza sa doctorală a fost premiată la Universitatea Sorbona. Întors în țara sa, a început să lucreze la Facultatea de Științe Medicale a Universității San Carlos.
În 1933 s-a căsătorit cu Clemencia Samayoa Rubio, cu care a avut cinci copii. Soția sa a murit în 1963, la vârsta de 52 de ani.
De-a lungul vieții, Slujitorul lui Dumnezeu a dobândit un prestigiu profesional recunoscut. A desfășurat o activitate constantă de asistență pentru familii sărace, copii subnutriți și țărani. A fondat un sanatoriu pentru copii săraci și un centru medical rural. A fost director al Cáritas Guatemala, delegat al Societății pentru Protecția Copilului și director al Asociației de Cantine și Grădinițe Infantile.
În 1953, Slujitorul lui Dumnezeu a cunoscut Opus Dei și mesajul său despre chemarea la sfințenie pentru creștini în mijlocul lumii. Trei ani mai târziu, a cerut și a obținut admiterea ca membru supranumerar. Din acel moment, și-a intensificat relația cu Dumnezeu prin sacramente, rugăciune și alte practici zilnice de pietate.
A înțeles mai profund semnificația și valoarea Sfintei Liturghii și a început să participe zilnic la ea, atât în perioadele de muncă, cât și în cele de odihnă. După cum mărturisește unul dintre fiii săi, care a locuit mereu cu el, „viața lui se învârtea în jurul Liturghiei”. Se pregătea pentru ea cu o reculegere care îi edifica pe ceilalți. După Împărtășanie, rămânea mult timp în mulțumire. Își petrecea restul zilei cu un viu simț al prezenței Domnului.
În fiecare zi dedica cel puțin o oră rugăciunii mentale și recita rozariul complet.
Harul l-a transformat într-un evanghelizator care căuta să-i apropie pe toți de Dumnezeu prin împlinirea generoasă a muncii sale și prin îndeplinirea fidelă a îndatoririlor familiale și sociale. Se arăta tot mai atent la nevoile spirituale și materiale ale aproapelui.
A colaborat la numeroase inițiative sociale, educative și de formare profesională pentru tineri. A contribuit la crearea mai multor centre culturale, a unei reședințe pentru studenți și a unor centre de formare profesională, unele dintre ele situate într-unul dintre cele mai sărace cartiere ale orașului Ciudad de Guatemala. A fost un apărător tenace al dreptului la viață al celor nenăscuți.
Din 1981, sănătatea sa s-a deteriorat: a fost supus unei dureroase intervenții chirurgicale pentru cancer de mandibulă, care nu a stins entuziasmul impulsului său evanghelizator. În ultima perioadă a vieții sale s-a dedicat, de asemenea, formării umane și creștine a numeroșilor săi nepoți, precum și a prietenilor și cunoscuților.
După o boală lungă și dureroasă, a murit la 17 octombrie 1991, la Ciudad de Guatemala.
Slujitorul lui Dumnezeu a trăit chemarea la sfințenie potrivit spiritului Opus Dei, căutând voința lui Dumnezeu în preocupările sale familiale, profesionale, caritative și de prietenie.
Unirea sa profundă cu Domnul l-a determinat să promoveze inițiative în favoarea celor mai nevoiași. Urmând exemplul lui Isus, a slujit cu caritate și umilință pe cei din jurul său: pe copiii săi, pe nepoții săi, pe colegii de muncă, pe bolnavi și pe familiile acestora. Până la sfârșit, s-a dedicat cu perseverență îmbunătățirii propriei sale formări creștine.
În virtutea faimei de sfințenie și a semnelor, între anii 2000 și 2001 s-a desfășurat o anchetă diecezană în Curia arhiepiscopală din Ciudad de Guatemala. Dicasterul pentru Cauzele Sfinților a emis Decretul de validitate juridică la 15 martie 2002. După pregătirea Positio, aceasta a fost supusă examinării Congresului Particular al Consultorilor Teologi la 15 noiembrie 2022, cu rezultat pozitiv. Părinții Cardinali și Episcopi, în Sesiunea Ordinară din 21 noiembrie 2023, au recunoscut că Slujitorul lui Dumnezeu a exercitat în grad eroic virtuțile teologale, cardinale și cele anexe.
Cardinalul Prefect semnatar a informat apoi despre toate acestea pe Suveranul Pontif Francisc. Sanctitatea Sa, acceptând și confirmând voturile Dicasterului pentru Cauzele Sfinților, a declarat astăzi: constă exercitarea virtuților teologale ale Credinței, Speranței și Carității, atât față de Dumnezeu, cât și față de aproapele, precum și a virtuților cardinale ale Prudenței, Dreptății, Cumpătării și Tăriei, împreună cu celelalte virtuți anexe, în grad eroic, de către Slujitorul lui Dumnezeu Ernesto Guillermo Cofiño Ubico, credincios laic al Prelaturii personale a Sfintei Cruci și Opus Dei, în cazul și pentru efectele despre care este vorba.
Suveranul Pontif a poruncit apoi ca acest decret să fie publicat și inserat în actele Dicasterului pentru Cauzele Sfinților.
Dat la Roma, la 14 decembrie din anul Domnului 2023.
Marcello Card. Semeraro
Prefect
+ Fabio Fabene
Arhiepiscop tit. de Montefiascone
Secretar
Se poate consulta documentul original în limba italiană la vol. 77 din buletinul Romana.