Mark, în vârstă de 52 de ani, lucrează în domeniul financiar ca manager de portofoliu și este tată a trei fiice. A cunoscut Opus Dei pentru prima dată în anii ’90, când un prieten l-a invitat la un centru din Singapore. În acel moment se considera un catolic de duminică, dar l-au impresionat pacea, ordinea și profunzimea spirituală pe care le-a găsit acolo. Îi plăceau cursurile de doctrină și discuțiile practice, dar nu se decidea să se angajeze.
Timp de ani de zile, cariera profesională, viața de familie și căutarea succesului l-au împiedicat să facă pasul următor. În plus, avea ideea greșită că trebuie să fii perfect pentru a te alătura Opus Dei. Admirase viața membrilor pe care îi vedea, dar simțea că nu era pentru el, așa că rămânea la distanță.
Aceasta s-a schimbat când, cu câțiva ani în urmă, a participat la un retragere. De data aceasta și-a dat seama că nu mai avea scuze. Dumnezeu îl chemase de ani de zile și, în sfârșit, a înțeles că El nu cheamă pe cei perfecți, ci îi ajută pe cei chemați să devină sfinți. Cu această claritate, Mark a cerut să se alăture Opus Dei ca supernumerar.
Schimbarea a fost, mai ales, interioară. Practicile care înainte îi păreau dificile — Sfânta Liturghie zilnică, rozariul, momentele de rugăciune — au devenit sursă de bucurie. A dedica mai mult timp lui Dumnezeu nu i-a luat timp familiei sau hobby-urilor; dimpotrivă, a descoperit că timpul se multiplică, permițându-i să fie mai prezent ca soț, tată și prieten. În mod special, l-a inspirat să-i apropie pe ceilalți de Dumnezeu.
Chiar și în lumea finanțelor, plină de presiune, Mark își trăiește acum vocația sprijinindu-se pe rugăciune și găsind putere în sacramente. Privind înapoi, este recunoscător prietenilor și colegilor care l-au însoțit de-a lungul anilor.
Mesajul său pentru oricine ezită este simplu:
Fii curajos. Nu aștepta. Nu trebuie să fii perfect. Dumnezeu așteaptă deja „da”-ul tău, așa că spune-i pur și simplu.