8 octombrie 1967. Pentru prima dată se celebra o Sfântă Liturghie în aer liber în campusul tinerei Universități din Navarra. După citirea Evangheliei, Josemaría Escrivá a luat niște foi în mâinile sale viguroase. S-a apropiat încet de microfon și —lucru rar la el, care iubea o predicare vie și directă— și-a citit omilia. Voia să se țină întocmai de text; un text lucrat, distilat, aproape sculptat.
Iar acele cuvinte au răsunat ferm și au ajuns la inima multora. Cincizeci de ani mai târziu, ele continuă să inspire bărbați și femei din toată lumea, îndemnându-i să-L găsească pe Dumnezeu în realitățile cele mai obișnuite.
 Audio |  Text  |  Postere |
 | „Multe lucruri se vor putea schimba, dar toți vom avea mereu o viață obișnuită și comună în care să-L putem întâlni pe Cristos” |
Acolo unde sunt frații voștri oamenii, acolo unde sunt aspirațiile voastre, munca voastră, iubirile voastre, acolo este locul întâlnirii voastre zilnice cu Cristos. Acolo, în mijlocul lucrurilor materiale de pe pământ, trebuie să ne sfințim, slujindu-L pe Domnul și pe toți oamenii.
 Julián |  Lázaro |  Alessandra |
Într-un laborator, în sala de operații a unui spital, în cazarmă, la catedra de la universitate, în fabrică, în atelier, la câmp, în căminul familiei și în toată imensa panoramă a muncii, Domnul ne așteaptă în fiecare zi. Luați aminte: există un ceva sfânt, divin, ascuns în situațiile cele mai comune și revine fiecăruia dintre voi să-l descoperiți.
 „Dimineața, la Sfânta Liturghie, Îi ofer lui Dumnezeu munca mea, Îl rog să mă ajute. Pentru mine, El este maestrul meu. Nu există artist mai mare decât El. Îi ofer tot efortul pe care mi-l cere munca, oboseala mea…” Marieta |  „Îmi caut mici trucuri ca să am prezența lui Dumnezeu. Uneori, dacă repar o broască, îmi amintesc de băiatul care a stricat-o și mă rog puțin pentru el. Înseamnă să-ți amintești mereu să-I oferi lui Dumnezeu munca ta și să te rogi pentru ceilalți” Toni |  „Să descopăr că, jucând hochei, puteam câștiga cerul mi s-a părut pasionant. Puteam îngriji lucrurile mici la antrenamente: mergând până la capăt, alergând până în colț, minutele pe care trebuia să le antrenez în fiecare zi, fără să scad niciunul…” Guada |
 «Când nu mai pot și sunt gata să renunț, Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea o mână de ajutor. „Ascultă, ajută-mă, mai am 2 km și nu mai pot. Ajută-mă să-i fac la fel de bine, să termin bine”» Juan |  „A sfinți munca înseamnă… atunci când am o față posomorâtă, să încerc să am o față senină. Când am de-a face cu o persoană greoaie, care îmi explică de 50 de ori ce vrea… ei bine, umilință, răbdare, blândețe, să fiu amabil… și asta o zi, două zile… și o viață întreagă. Ca să meargă, trebuie să-ți încarci bateriile. Unde? În Dumnezeu” Santiago |  „M-a cucerit ideea că puteam fi sfântă în mijlocul lumii. Că munca mea, ocupația mea, relația mea cu ceilalți puteau fi rugăciune” Maylis |  „Întâlnirea mea cu Dumnezeu are loc aici, așezat la biroul meu. Poetul se roagă cu poezia sa, poetul se roagă în versuri. Dumnezeu nu este mai puțin prezent la masa mea decât în templu” Alexander |
Sau știm să-L găsim pe Domnul în viața noastră obișnuită, sau nu-L vom găsi niciodată. De aceea vă pot spune că epoca noastră trebuie să restituie —materiei și situațiilor care par cele mai banale— sensul lor nobil și originar, să le pună în slujba Împărăției Domnului, să le spiritualizeze, făcând din ele mijloc și prilej pentru întâlnirea noastră neîncetată cu Isus Cristos.
 |
„Munca aceasta îmi dă posibilitatea să cunosc foarte mulți oameni, să-i aud, să-i ascult… eu încerc să-i apropii de Dumnezeu” Ángel, taximetrist |
Această doctrină a Sfintei Scripturi, care se află —așa cum știți— chiar în nucleul spiritului Opus Dei, vă va face să vă realizați munca cu perfecțiune, să-L iubiți pe Domnul și să vă iubiți semenii, îndeplinind cu dragoste activitățile mărunte de zi cu zi, descoperind acel ceva divin care se află ascuns în detalii. Ce bine se potrivesc aici versurile poetului din Castilia!: Încet și cu scris frumos: / a face lucrurile bine / contează mai mult decât a le face.
 | „Am grijă să nu se îndoaie plicurile mari și să pun bine scrisorile în cutia poștală, ca să nu le poată scoate nimeni” Paco, poștaș |
La linia orizontului, copiii mei, ni se pare că se unesc cerul și pământul. Dar nu e așa, locul unde se contopesc cu adevărat este în inimile voastre, când trăiți cu sfințenie viața obișnuită…
 |
„Dumnezeu are și El simțul umorului și asta mă apropie mult mai mult de El” Dan, profesor de muzică |
Un om care știe că lumea —și nu numai biserica— este locul întâlnirii lui cu Cristos încearcă să-și însușească o bună pregătire intelectuală și profesională, își formează treptat —în deplină libertate— propriile criterii privitoare la problemele mediului în care acționează; și ia, în consecință, propriile decizii care, fiind deciziile unui creștin, pornesc totodată de la o reflecție personală, prin care el încearcă cu umilință să desprindă voința lui Dumnezeu în acele amănunte mici și mari ale vieții.
 Dominique |  Marina |  José |
Audio
Text
Postere
 |  | |
 |  | |
 |  |
Mai multe informații:
Reportajul Universității din Navarra despre cea de-a 50-a aniversare a „omiliei din campus”.