În urmă cu douăzeci de ani, în timpul unei vacanțe, am fost voluntară în cadrul unei centru pentru tineri susținut de Opus Dei. Ziua în care ne-am dus spre a ne îmbarca avea să îmi schimbe viața. Când ne pregăteam să plecăm si eram adunați cu toții pentru a realiza o fotografie de grup, o balustradă de protecție din fier a cedat si eu am căzut de la aproape 6 metri, lovindu-mi umărul de digul din lemn unde vasul era acostat.
Trei intervenții chirurgicale au fost necesare pentru a-mi stabiliza coloana vertebrală. După un timp, am putut merge din nou. În zilele care au urmat accidentului, mai mulți medici m-au întrebat „Cine este Sfântul care te veghează?” Eu am răspuns că Sfântul Josemaría Escrivá. „Bine atunci”, au spus ei, „Lui trebuie să îi mulțumești pentru faptul că ești capabilă să mergi după o asemenea cădere”. Într-adevăr m-am rugat la el înainte de a părăsi plaja în ziua respectivă, cerându-i să mă protejeze.
De curând, am născut cel de-al doilea copil. Din cauza accidentului, am o coloană vertebrală fibroasă, care reduce efectul anesteziei epidurale. Totul s-a petrecut atât de repede, încât nu a mai fost timp pentru a mi se administra injecția. Așadar a trebuit să suport durerea. Timpul a trecut și bebelușul nu mai apărea. Era târziu și puterile începeau să îmi slăbească, așa că am decis să mă rog la Sf. Josemaría încă o dată: „Fie ca această naștere să aibă loc la 1 a.m”. Mulțumită lui Dumnezeu, chiar înainte de pregătirea pentru cezariană, la 01:02, Juanito a venit pe lume.
Am decis să mă rog la Sf. Josemaría încă o dată: „Fie ca această naștere să aibă loc la 1 a.m”.
Ziua următoare, am trecut printr-o altă experiență neplăcută, medicii spunându-mi că bebelușul va trebui să fie ținut în spital pentru a urma o antibioterapie și o fototerapie. Din nou, am recurs la Sf. Josemaría și surprinzător, procedurile nu au mai fost necesare. Ne-am putut duce acasă cu pace în suflete.
Joana Bouça locuiește în Porto, Portugalia.
