Predica la canonizare

La 6 octombrie 2002, în Piaţa San Pietro, Papa Ioan Paul al II-lea l-a canonizat pe Mons. Josemaría Escrivá.

Au zis

La 6 octombrie 2002, în Piaţa San Pietro, Papa Ioan Paul al II-lea l-a canonizat pe Mons. Josemaría Escrivá.

1. "Câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8, 14). Aceste cuvinte ale apostolului Paul, care au răsunat cu puţin timp înainte în adunarea noastră, ne ajută să înţelegem mai bine semnificaţia mesajului canonizării de astăzi a lui Josemaría Escrivá de Balaguer. El s-a lăsat condus cu docilitate de Duh, convins fiind că numai astfel se poate împlini în totalitate voinţa lui Dumnezeu.

Acest fundamental adevăr creştin a fost tema constantă a predicării lui. El nu înceta, de fapt, să îi invite pe fiii săi spirituali să îl invoce pe Duhul Sfânt pentru ca viaţa lor interioară, adică viaţa trăită în relaţie cu Dumnezeu, şi viaţa familială, profesională şi socială alcătuită în întregime din mici realităţi pământeşti, să nu fie separate, ci să constituie o singură existenţă "sfântă şi plină de Dumnezeu". "Pe Dumnezeu cel nevăzut - scria el - îl aflăm în cele mai văzute şi materiale lucruri" (Colocvii cu Mons. Escrivá, nr. 114).

Această învăţătură este şi astăzi actuală şi urgentă. Credinciosul, în virtutea botezului care îl încorporează în Cristos, este chemat să lege cu Domnul o relaţie neîntreruptă şi vitală. Este chemat să fie sfânt şi să colaboreze la mântuirea omenirii.

2. "Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca să o lucreze şi să o păzească" (Geneză 2, 15). Cartea Genezei, după cum am ascultat în prima lectură, ne aminteşte că Creatorul a încredinţat pământul omului, ca să îl 'lucreze' şi să îl 'păzească'. Credincioşii, acţionând în diferite realităţi ale acestei lumi, contribuie la realizarea acestui proiect divin universal. Munca şi orice altă activitate, dusă la capăt cu ajutorul Harului, se transformă în mijloace de sfinţenie cotidiană.

"Viaţa obişnuită a unui creştin care are credinţă - obişnuia să spună Josemaría Escrivá -, când munceşte sau se odihneşte, când se roagă sau când doarme, în orice moment, este o viaţă în care Dumnezeu este mereu prezent" (Meditaţii, 3 martie 1954). Această viziune supranaturală a existenţei deschide un orizont extraordinar de bogat în perspective salvifice, deoarece, chiar şi în contextul aparent monoton al existenţei obişnuite pământeşti, Dumnezeu se apropie de noi şi noi putem să colaborăm la planul său de mântuire. De aceea, se înţelege mai uşor ceea ce afirmă Conciliul Vatican II, adică că "mesajul creştin nu-i abate pe oameni de la construirea lumii [...], ci îi obligă mai mult la îndeplinirea acestei îndatoriri" (Gaudium et spes, 34).

3. A înălţa lumea la Dumnezeu şi a o transforma din interior: acesta este idealul pe care Sfântul Fondator ni-l arată, iubiţi fraţi şi surori care vă bucuraţi astăzi de ridicarea lui la cinstea altarelor. El continuă să ne amintească că este necesar să nu ne lăsăm înfricoşaţi în faţa unei culturi materialiste, care ameninţă cu distrugerea celei mai autentice identităţi a discipolilor lui Cristos. Îi plăcea să repete cu tărie că credinţa creştină se opune conformismului şi inerţiei interioare.

Să urmăm căile sale, răspândind în societate, fără distincţie de rasă, clasă socială, cultură sau vârstă, conştiinţa că toţi suntem chemaţi la sfinţenie. Străduiţi-vă să fiţi sfinţi în primul rând voi, cultivând un mod evanghelic de smerenie şi de slujire, de abandonare în Providenţă şi de ascultare constantă a glasului Duhului. Veţi fi "sarea pământului" (cf. Matei 5, 13) în această lume şi va lumina "lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 16).

4. Desigur, nu lipsesc neînţelegeri şi dificultăţi pentru cel care vrea să slujească cu fidelitate cauza Evangheliei. Domnul purifică şi modelează cu puterea tainică a Crucii pe cei pe care îi cheamă să îl urmeze; însă, în Cruce - repeta noul Sfânt - întâlnim lumină, pace şi bucurie: Lux in Cruce, requies in Cruce, gaudium in Cruce!

Din momentul în care, la 7 august 1931, în timpul celebrării Sfintei Liturghii, în sufletul său au răsunat cuvintele lui Isus: "când mă voi înălţa de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine" (Ioan 12, 32), Josemaría Escrivá a înţeles cu mai multă claritate că misiunea celor botezaţi constă în a înălţa Crucea lui Cristos deasupra oricărei realităţi omeneşti, şi a simţit izvorând în sufletul său chemarea înflăcărată de a evangheliza toate ambientele. A acceptat apoi, fără ezitare, invitaţia pe care i-a adresat-o Isus apostolului Petru şi care mai devreme a răsunat şi în această Piaţă: "Duc in altum! ". A transmis-o întregii sale Familii spirituale, pentru ca aceasta să ofere Bisericii o contribuţie eficientă de comuniune şi slujire apostolică. Această invitaţie se extinde astăzi asupra noastră, a tuturor. "Înaintaţi în larg - ne spune dumnezeiescul Învăţător - şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi" (Luca 5, 4).

5. Pentru a duce la îndeplinire o misiune care ne angajează atât de mult, este nevoie totuşi de o continuă creştere interioară alimentată de rugăciune. Sfântul Josemaría a fost un maestru în practicarea rugăciunii, pe care o considera o "armă" extraordinară pentru răscumpărarea lumii. Recomanda mereu: "În primul rând, rugăciune; apoi, ispăşire; în al treilea rând, mult 'în al treilea rând', acţiune" (Drum, nr. 82). Nu este un paradox, ci un adevăr veşnic: rodnicia apostolatului constă înainte de toate în rugăciune şi într-o viaţă sacramentală intensă şi constantă. Acesta este, de fapt, secretul sfinţeniei şi al adevăratului succes al sfinţilor.

Domnul să vă ajute, preaiubiţi fraţi şi surori, să preluaţi această exigentă moştenire ascetică şi misionară. Să vă sprijine Maria, pe care Fondatorul o invoca drept Spes nostra, Sedes Sapientiae, Ancilla Domini!

Sfânta Fecioară să facă din fiecare dintre voi un autentic mărturisitor al Evangheliei, gata să dea în orice loc o contribuţie generoasă la edificarea Împărăţiei lui Cristos. Să ne fie drept îndemn exemplul şi învăţătura Sfântului Josemaría pentru ca, la capătul pelerinajului pământesc, să ne facem şi noi părtaşi de moştenirea fericită din Ceruri. Acolo, împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, vom contempla chipul lui Dumnezeu, şi vom cânta slava lui în vecii vecilor!