Optimismul creştin

Optimismul creştin nu este un optimism fără griji, nu este nici o încredere pur umană că totul se va sfârşi prin a se aranja! Acest optimism îşi are rădăcina în conştiinţa de a fi liber şi în certitudinea că harul este puternic

Texte pentru meditație

Optimismul creştin nu este un optimism fără griji, nu este nici o încredere pur umană că totul se va sfârşi prin a se aranja! Acest optimism îşi are rădăcina în conştiinţa de a fi liber şi în certitudinea că harul este puternic. Este un optimism care ne face să fim exigenţi cu noi înşine şi să ne străduim în fiecare clipă să răspundem chemărilor lui Dumnezeu.

Forja, 659

Obligaţia creştinului: să înece răul în abundenţa binelui. Nu este vorba de a face expediţii negative nici de a fi anti la orice ar fi. Din contra: e vorba să trăieşti din afirmaţii, a fi plini de optimism, de tinereţe, de bucurie şi de pace; de a se arăta înţelegător faţă de toţi, fie că-L urmează pe Cristos sau că-L părăsesc sau că nici nu-L cunosc.

—Dar înţelegerea nu este abstenţionism, nici indiferenţă, este o atitudinea activă.

Brazdă, 864

Domnul, repet, ne-a dat lumea ca moştenire. Şi noi trebuie să avem sufletul şi inteligenţa treze; trebuie să fim realişti, chiar fără a cădea în defetism. Numai o conştiinţă nesimţitoare, sau insensibilitatea obişnuinţei, sau buimăceala frivolă, pot să permită să se privească lumea fără a vedea răul, ofensa faţă de Dumnezeu, paguba de multe ori ireparabilă produsă sufletelor. Trebuie să fim optimişti, dar de un optimism care se naşte din credinţa în puterea lui Dumnezeu – şi Dumnezeu nu pierde luptele – un optimism care nu se bazează pe suficienţa umană, pe un simţ de satisfacţie neghioabă şi arogantă.

Este Isus care trece, 123

Bucuria, optimismul supranatural şi omenesc sunt compatibile cu oboseală fizică, cu durerea, cu lacrimile – doar avem o inimă –, cu dificultăţile ce se pot ivi în viaţa noastră interioară sau în muncă noastră apostolică.

El care este perfectus Deus, perfectus Homo – Dumnezeu perfect şi Om perfect – care se bucură de toată fericirea din Cer, El a voit să facă experienţa oboselii şi a epuizării, a lacrimilor şi a durerii… Astfel vom putea înţelege mai bine cât trebuie să fim de umani, pentru a deveni divini cu adevărat.

Forja, 290

Domnul a dorit ca noi, care suntem copiii săi şi am primit darul credinţei, să ne manifestăm viziunea optimistă şi originală despre creaţie, această iubire a lumii care este în centrul creştinismului.

—Entuziasmul nu trebuie deci să-ţi lipsească vreodată în munca ta profesională, nici în preocuparea ta de a construi cetatea vremelnică.

Forja, 703

De ce această descurajare? Pentru mizeriile tale? Pentru înfrângerile tale, de atâtea ori repetate? Pentru o cădere mare, mare, la care nu te aşteptai?

Fii simplu. Deschide inima ta. Priveşte că nimic încă nu este pierdut. Poţi să mergi mai departe, iar cu mai multă iubire, cu mai multă afecţiune, cu mai multă tărie.

Refugiază-te în înfierea divină: Dumnezeu este Tatăl tău preaiubit. Aceasta este siguranţa ta, adâncul în care arunci ancora, urmează ceea ce urmează la suprafaţa mării vieţii. Şi vei afla bucurie, tărie, optimism, victorie!!

Via Crucis, 7, 2

Înainte erai pesimist, nehotărât, apatic. Acum iată-te totalmente transformat: te simţi îndrăzneţ, optimist, sigur de tine… pentru că te-ai hotărât în sfârşit să nu cauţi sprijin decât în Dumnezeu.

Brazdă, 426