Interviu cu Prelatul Opus Dei despre ultima sa carte "A trăi Sfânta Liturghie"

Mons. Javier Echevarría: Când Liturghia este centrul şi cauza zilei creştinului, când toată fiinţa lui este orientată spre jertfa euharistică, se poate afirma că toată ziua lui este o Liturghie şi că locul său de muncă este un altar, unde se dăruieşte pe deplin lui Dumnezeu ca fiu iubit al Său

Sfânta Liturghie este o problemă de iubire, a răspuns Mons. Javier Echevarría, prelat al Opus Dei, când i s-a cerut un sfat pentru toţi cei care uneori se plictisesc în timpul unei celebrări euharistice. Acestui sacrament, Mons. Echevarría, care împreună cu Mons. Alvaro del Portillo a fost persoana cea mai apropiată de Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer, i-a dedicat ultima sa carte, intitulată "Vivir la Santa Misa" ("A trăi Sfânta Liturghie"). Agenţia Zenit a publicat un interviu în care prelatul Opus Dei, care este şi membru al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice, consultant al Congregaţiei pentru Cler şi membru de onoare al Academiei Pontificale Sfântul Toma de Aquino, explică faptul că în cartea sa încearcă să retrezească iubirea pentru Euharistie, "care trebuie să fie centrul vieţii noastre". Interviul a apărut tradus pe ITRC.ro, de unde îl preluăm în continuare.

Ce aţi recomanda catolicilor care spun că "se plictisesc" la Liturghie?

Le-aş recomanda să participe cu sinceritate la Liturghie, căutându-l şi iubindu-l pe Isus. A scris Sfântul Josemaría în "Drum": "Liturghia este lungă, spui tu, şi eu adaug: pentru că iubirea ta este scurtă". Nu trebuie dată prea mare importanţă sentimentului: entuziasm sau apatie, voinţă sau lipsă de voinţă. Liturghia este sacrificiu: Cristos se dăruieşte pentru noi. Este o acţiune a lui Dumnezeu şi nu îi putem percepe pe deplin măreţia datorită condiţiei noastre limitate de creaturi, dar trebuie să ne străduim nu numai să stăm la Liturghie, ci şi să trăim Liturghia în unire cu Cristos şi cu Biserica.

Când aţi descoperit misterul pe care îl ascunde şi îl revelează Euharistia?

Graţie lui Dumnezeu, încerc să îl redescopăr în fiecare zi: în Liturgia Cuvântului – care ajută la menţinerea dialogului cu Dumnezeu în timpul zilei – şi în Liturgia Euharistică. Ar trebui să ne uimim mereu în faţa acestei realităţi care ne depăşeşte, dar la care Domnul ne permite să participăm, sau mai bine spus ne invită să participăm. La Liturghie se realizează nu numai o comunicare descendentă a darului răscumpărător al lui Dumnezeu, ci şi o meditaţie ascendentă, ofertă a omului adusă lui Dumnezeu: munca sa şi suferinţele sale, necazurile sale şi bucuriile sale, toate acestea unite cu Cristos: prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos. Trebuie să recunosc că a vedea cum celebra Sfântul Josemaría Sfânta Jertfă m-a uimit mult.

Mişcă profund faptul că la prezentarea darurilor preotul îi cere lui Dumnezeu să primească pâinea şi vinul, care sunt "rod al pământului (sau al viţei de vie) şi al muncii oamenilor". Omul poate să ofere munca sa lui Dumnezeu în orice circumstanţă, dar la Liturghie această ofertă ajunge la sensul şi valoarea deplină, deoarece Cristos o uneşte cu jertfa Sa, pe care o oferă Tatălui pentru mântuirea oamenilor. Când Liturghia este centrul şi cauza zilei creştinului, când toată fiinţa lui este orientată spre jertfa euharistică, se poate afirma că toată ziua lui este o Liturghie şi că locul său de muncă este un altar, unde se dăruieşte pe deplin lui Dumnezeu ca fiu iubit al Său.

În pontificatul său, Papa Benedict al XVI-lea promovează o redescoperire a imensităţii acestui Sacrament. Care este aspectul din cuvintele sau gesturile Papei despre Euharistie care v-au atras atenţia mai mult?

În acest moment, mi se pare deosebit de importantă insistenţa lui asupra faptului că liturgia este acţiune a lui Dumnezeu, şi ca atare este primită în continuitatea Bisericii. Papa a scris că cea mai bună cateheză despre Euharistie este însăşi Euharistia bine celebrată. Prima obligaţie de evlavie a preotului care celebrează sau a credinciosului care participă la Liturghie trebuie să fie deci respectarea atentă, evlavioasă, a prescripţiile liturgice: ascultarea pietăţii. Pe de altă parte, Pontiful insistă şi asupra faptului că Euharistia este inima Bisericii: Dumnezeu prezent pe altar, Dumnezeul apropiat, edifică Biserica, îi adună pe credincioşi şi îi trimite la toţi oamenii.

Ceva mai personal: pe baza amintirilor dumneavoastră, ce era Euharistia pentru Sfântul Josemaría? Ce rol avea în ziua lui?

L-am asistat pe Sfântul Josemaría la Liturghie de multe ori. În acele ocazii îmi cerea să mă rog ca să nu devină pentru el o obişnuinţă să îndeplinească acea acţiune atât de sublimă, atât de sacră. De fapt, am putut să constat un lucru pe care l-a spus odată: că experimenta Liturghia ca pe o muncă, un efort uneori extenuant, atât de mare era intensitatea cu care o trăia. Pe parcursul zilei îşi amintea textele pe care le-a citit, îndeosebi Evanghelia, şi de multe ori le comenta, cu naturaleţe, ca un aliment al vieţii sale spirituale şi umane.

Era conştient de faptul că la Liturghie protagonistul este Isus Cristos, nu slujitorul, şi că îndeplinirea fidelă a prescrierilor permite preotului să "dispară", ca să strălucească numai Isus. Multe persoane care au asistat la Liturghiile lui – chiar şi în circumstanţele dificile ale Războiului Civil Spaniol – comentau după aceea că modul lui de a le celebra avea ceva care i-a convins de faptul că ceea ce îi uimea pe cei care participau – cei care participam – la Liturghia lui era tocmai aceasta: că lăsa să apară Cristos şi nu persoana lui.

ITRC.ro