Conciliul Vatican II

La 25 ianuarie 1959, aflând despre convocarea Conciliului, fondatorul lui Opus Dei a manifestat bucuria sa şi speranţa, şi a început să se roage şi să ceară rugăciuni „pentru reuşită fericită a acestei iniţiative mari care este Conciliul Ecumenic”.

Au luat parte la el unii dintre fiii săi, printre care, cel mai strâns colaborator al său, părintele Alvaro del Portillo. În anii Conciliului mulţi părinţi conciliari au voit să-l întâlnească pe monsenior Escrivá şi să asculte părerea sa asupra argumentelor în discuţie.

Mulţumirea sa a fost mare, la încheierea conciliului, şi a primit învăţăturile conciliare, cu care se găsea în strânsă sintonie. A văzut confirmat spiritul lui Opus Dei. „Una din cele mai mari bucurii a fost de a vedea cum Conciliul Vatican II a proclamat cu mare claritate chemarea divină a laicatului. Fără umbră de prezumţie, trebuie să spun că, întrucât se referă la spiritualitatea noastră, Conciliul nu a însemnat să schimbe o invitaţie, dar a confirmat ceea ce – prin harul lui Dumnezeu – trăiam şi învăţam de atâţia ani în această parte. Caracteristica principală a lui Opus Dei nu sunt tehnici şi metode de apostolat, şi nici structuri determinate, ci o spiritualitate care conduce tocmai la sfinţirea muncii obişnuite”.

Chemarea universală la sfinţenie

În constituţia dogmatică despre Biserică, Lumen gentium, se citeşte: „Este evident pentru toţi, că toţi cei care cred în Cristos de orice stare sau rang, sunt chemaţi la plinătatea vieţii creştine şi la perfecţiunea carităţii şi că o astfel de sfinţenie promovează în aceeaşi societate pământească un mod de viaţă mai uman” (n.40).

Chemarea universală la sfinţenie era centrul învăţământului fondatorului lui Opus Dei. Deja într-un document din 1930, de exemplu, afirma: „Sfinţenia nu este un lucru pentru privilegiaţi: Domnul îi cheamă pe toţi, de la toţi aşteaptă Iubire: de la toţi, oriunde s-ar găsi; de la toţi oricare ar fi starea lor, profesiunea lor sau meseria”.

Încă de la început a învăţat că toţi credincioşii au „suflet sacerdotal”, adică participă la preoţia lui Cristos.

Într-un document din 11 martie 1940 scria: „Cu suflet sacerdotal, făcând din Sfânta Liturghie centrul vieţii noastre interioare, să căutăm să stăm cu Isus între Dumnezeu şi oameni”. Decretul conciliar Presbyterorum ordinis afirma: „Domnul nostru Isus (...) a făcut părtaş tot trupul său mistic de acea ungere a Duhului pe care el a primit-o: în el, într-adevăr, toţi credincioşii formează o preoţie sfântă şi regală, oferă lui Dumnezeu jertfe spirituale prin Isus Cristos, şi vestesc măreţia aceluia care i-a chemat din întuneric în lumina sa minunată. Nu se află deci nici un mădular care să nu aibă parte în misiunea întregului trup, dar fiecare din ei trebuie să sfinţească pe Isus în inima sa şi să dea mărturie lui Isus cu duh de profeţie” (n.2).

Chemarea creştină, chemare la apostolat

De aici decurge că toţi credincioşii sunt angajaţi direct în apostolat în virtutea consacrării de la Botez. O afirmă decretul Apostolicam actuositatem: apostolatul, „Biserica îl exercită prin toţi membri săi, natural în moduri diferite; chemarea creştină, într-adevăr, este prin natura sa şi chemare la apostolat” (n.2).

Acest adevăr era trăit în Opus Dei încă de la fondare, dar se poate aduce un text scris de Sfântul Josemaría în 1932: „Trebuie respinsă prejudecata că credincioşii obişnuiţi trebuie să se limiteze la ajuta clerul în apostolate bisericeşti. Nu s-a spus că apostolatul laicilor trebuie să fie mereu o participare la apostolatul ierarhic: şi lor le revine datoria de a face apostolat. Şi aceasta nu pentru că se primeşte o misiune canonică, ci pentru că fac parte din Biserică; dezvoltă această misiune prin profesia lor, meseria lor, familia lor, colegii lor, prietenii lor”.

21 noiembre 1965, Paul al VI-lea inaugură Centrul ELIS la Roma

Vrând să descriem ce făcea fondatorul în timpul Conciliului, ar trebui să spunem: atâta muncă, atâta rugăciune şi atâta penitenţă pentru ca Duhul Sfânt să călăuzească adunarea şi Biserica. Şi insista la fiii şi fiicele sale din întreaga lume ca să facă la fel.

În perioada conciliară, în noiembrie 1965, Paul al VI-lea inaugură centrul ELIS în cartierul roman Tiburtino, în prezenţa a zeci de mii de persoane, de mulţi prelaţi care participau la conciliu şi a monseniorului Escrivá. Este un centru educativ pentru tineretul muncitor într-o zonă periferică şi atunci destul de părăsită. Fericitul Ioan al XXIII-lea i-a încredinţat realizarea lui Opus Dei.

Papa a exclamat: „Totul aici este Opus Dei!”

Sfântul Josemaría mărturisea apoi:

„Eram foarte emoţionat. Am fost emoţionat mereu cu Pius al XII-lea, cu Ioan al XXIII-lea şi cu Paul al VI-lea, pentru că am credinţă”.

www.josemariaescriva.info