Coborârea Duhului Sfânt

Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei

Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. (Fap 2, 1-4)

O cale sigură de smerenie este să cugetăm la cum putem fi unelte eficace, chiar şi fără talente, renume sau avere, dacă recurgem la Duhul Sfânt pentru ca Acesta să ne împărtăşească darurile sale. Apostolii, cu toate că au fost instruiţi de Isus însuşi, timp de trei ani, au fugit înfricoşaţi în faţa duşmanilor lui Cristos. Dar după Rusalii, ei s-au lăsat biciuiţi şi întemniţaţi, şi au sfârşit prin a-şi da viaţa, mărturisindu-şi credinţa.

Brazdă, 283

Cunoaşte-l pe Duhul Sfânt, acest mare Necunoscut, căci de el depinde sfinţenia ta. Nu uita că tu eşti templul lui Dumnezeu. Mângâietorul trăieşte în inima ta: ascultă-l şi fii supus inspiraţiilor lui.

Drum, 273

Invocă Spiritul Sfânt când îţi faci examenul de conştiinţă, ca să-l cunoşti mai bine pe Dumnezeu, ca să te cunoşti pe tine însuţi; astfel vei putea să te converteşti în fiecare zi.

Forja, 326

Trei repere foarte importante pentru a atrage sufletele către Domnul: să uiţi de tine însuţi şi să nu te gândeşti decât la mărirea lui Dumnezeu Tatăl tău; să supui ca un fiu voinţa ta la Voinţa Cerului, aşa cum te-a învăţat Isus Cristos; să urmezi cu supunere luminile Duhului Sfânt.

Brazdă, 793

Domnul nostru Isus Cristos este cel ce vrea: trebuie să-l urmezi îndeaproape. Altă cale nu există. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt în fiecare suflet şi într-al tău: fii supus, nu-i pune piedici lui Dumnezeu, până ce El va face un crucifix din sărmanul tău trup.

Brazdă, 978

„Coborârea solemnă a Duhului în ziua de la Rusalii nu a fost un eveniment izolat. Aproape că nu este vreo pagină în Faptele Apostolilor în care să nu se vorbească despre El şi de acţiunea cu care el formează, conduce, şi însufleţeşte şi operele comunităţii creştine primitive. El inspiră predica Sfântului Petru, care întăreşte în credinţă toţi discipolii, care pecetluieşte cu prezenţa sa chemarea păgânilor, şi care îi trimite pe Saul şi Barnaba în ţări îndepărtate pentru a deschide noi căi pentru învăţătura lui Cristos. Prezenţa sa şi intervenţia sa, în sfârşit, posedă orice lucru.

Realitatea profundă pe care textul Sfintei Scripturi ne face s-o cunoaştem nu este o amintire a trecutului, o epocă de aur a Bisericii care se pierde de-a lungul timpurilor. Este dimpotrivă, deasupra mizeriilor şi păcatelor fiecăruia dintre noi, chiar şi realitatea Bisericii de astăzi şi a Bisericii din toate timpurile. Eu îl voi ruga pe Tatăl – a anunţat Domnul pe discipolii săi – şi El vă va da un alt Mângâietor, pentru ca să rămână cu voi pentru totdeauna. Şi Isus a împlinit promisiunile sale: a înviat, s-a suit la Cer, şi în unire cu Tatăl Veşnic ni-l trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne sfinţi şi a ne dărui viaţa”.

Este Isus care trece, 127-128

„A trăi conform Duhului Sfânt este a trăi din credinţă, din speranţă, din iubire: a permite ca Dumnezeu să ne ia în posesie şi să schimbe inima noastră din rădăcină, s-o facă pe măsura Sa. O viaţă creştină matură, profundă şi energică nu este un lucru care se poate improviza, dar este rezultatul dezvoltării harului lui Dumnezeu în noi. În Faptele Apostolilor situaţia comunităţii creştine primitive este descrisă cu o frază scurtă dar plină de semnificaţie: Erau stăruitori în ascultarea învăţăturii Apostolilor şi în unirea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni.

(...) Nu sunt creştini de clasa a doua, ţinuţi să practice numai o versiune redusă a Evangheliei, Toţi am primit acelaşi botez, şi deşi în marea diversitate de carisme şi de situaţii umane, unul singur este Duhul care dăruieşte darurile divine, una singură este credinţa, una singură este speranţa, una singură este caritatea.

Putem deci să considerăm ca adresată nouă întrebarea Apostolului: Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?, şi putem s-o luăm ca o invitaţie la un raport mai personal şi direct cu Dumnezeu. Din păcate Mângâietorul, pentru unii creştini, este Marele Necunoscut; este un nume care se pronunţă, dar nu este un Oarecare – una din cele trei Persoane ale lui Dumnezeu Unic – cu care vorbim şi din care trăim.

Şi dimpotrivă trebuie să ne adresăm Lui cu familiaritate şi cu încredere,aşa cum Biserica ne învaţă prin liturgie. Atunci îl vom cunoaşte mai bine pe Domnul nostru şi în acelaşi timp ne vom da mai bine seama că a ne numi creştini este cu adevărat un dar imens: vom descoperi întreaga măreţie şi tot adevărul despre acea divinizare, de acea participare la viaţa divină despre care am vorbit înainte”.

Este Isus care trece, 134