Cerul

Dacă Iubirea, chiar iubirea umană, dă atâtea mângâieri, aici, ce va fi cu Iubirea în cer?

Cerul! :”Ceea ce ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit şi nici gândul n-a gândit, ceea ce pregăteşte Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc“. Aceste destăinuiri ale Apostolului nu te îndeamnă mai mult la luptă?

Drum, 751

Fă totul dezinteresat, din Dragoste curată, ca şi cum n-ar exista nici răsplată, nici pedeapsă. Dar dezvoltă în inima ta speranţa glorioasă a Cerului.

Drum, 668

Dacă Iubirea, chiar iubirea umană, dă atâtea mângâieri, aici, ce va fi cu Iubirea în cer?

Drum, 428

Mulțumește Domnului din toată inima pentru aceste puteri admirabile... și teribile, care sunt inteligența și voința cu care a voit El să te creeze. Admirabile, deoarece te fac asemenea Lui; teribile, pentru că există oameni care le întorc împotriva Creatorului lor. Recunoștința noastră, a copiilor lui Dumnezeu, îmi place s-o rezum spunând, acum și pururi, acestui Părinte al nostru: ”serviam!“ — Te voi sluji!

Forja, 891

Gândește-te cât de plăcută îi este Domnului tămâia care se ard în cinstea Sa. Gândește-te de asemenea la puțina valoare a lucrurilor de pe pământ, care abia începute, se termina... În schimb în Cer te așteaptă o mare Iubire: acolo nici decepții, nici înșelăciune, ci toată iubirea, toată frumusețea, toată măreția, toată știința din lume...! Și fără saț: te va satisface fără să te sature.

Forja, 995

Te simţi copleşit de o bucurie interioară şi de o pace pe care n-ai da-o pentru nimic în lume. Da, Dumnezeu este în aceasta: nimic nu este mai bine decât să-I spui necazurile tale, pentru ca ele să nu mai fie necazuri.

Forja, 54

Sunt tot mai convins că fericirea din Cer este hărăzită celor care știu să trăiască fericiți pe pământ.

Forja, 1005

*Catehismul Bisericii Catolice

1023 Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu şi care sunt complet purificaţi trăiesc pentru totdeauna cu Cristos. Ei sunt pentru totdeauna asemănători lui Dumnezeu, pentru că îl văd “aşa cum este” (1 In 3, 2), faţă în faţă (cf. I Cor 13, 12; Ap 22, 4):

„Cu autoritatea noastră apostolică, definim că, după dispoziţia generală a lui Dumnezeu, sufletele tuturor sfinţilor (…) şi ale tuturor celorlalţi credincioşi morţi după ce au primit sfântul Botez al lui Cristos şi în care, în momentul morţii, nu mai era nimic de purificat, (…) sau, dacă a existat sau există ceva de purificat, atunci când după moarte îşi vor fi încheiat această purificare, (…) chiar înainte de învierea în trup şi de Judecata universală, şi aceasta începând cu Înălţarea la ceruri a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, au fost, sunt şi vor fi în cer, în Împărăţia cerurilor şi în Paradisul ceresc împreună cu Cristos, primiţi în comunitatea sfinţilor îngeri. După patima şi moartea Domnului nostru Isus Cristos, ele au văzut şi văd esenţa divină cu o viziune intuitivă şi chiar faţă în faţă, fără mijlocirea nici unei făpturi” (Benedict al XII-lea: DS 1000; cf. LG 49).

1024 Această viaţă desăvârşită, această comuniune de viaţă şi de iubire cu Preasfânta Treime, cu Fecioara Maria, cu îngerii şi cu toţi fericiţii este numită “cer”. Cerul este scopul ultim şi realizarea aspiraţiilor celor mai profunde ale omului, starea de fericire supremă şi definitivă.