Cei mai mulţi erau studenţi din toate domeniile, veniţi din toate regiunile ţării, cu tendinţe şi simpatii politice foarte diferite.

Ca orice catolic, fiecare inclina în conştiinţa lui către o opţiune politică sau alta sau la fel de bine erau neutri. Sf. Josemaría nu vorbea niciodată despre politică şi nu se interesa de simpatiile politice ale celor care îl primeau.

La reşedinţa DYA pe care Sf. Josemaría o organizase în strada Ferraz se respecta cu stricteţe părerea oricui.

Acesta fiind spuse, printre primii membri erau militanţi ai Partidului Naţionalist Basc (PNV), simpatizanţi ai Tineretului Acţiunii Populare (JAP), ai Asociaţiei Şcolare Tradiţionaliste şi ale formaţiunilor politice ale centrului liberal.

Circumstanţele politice cu totul speciale ale celei de-a doua Republici, cu anticlericalismul crescând al formaţiunilor de stângă, germenii ideologici ai persecuţiilor religioase ulterioare, au făcut ca adepţii catolicismului din acea epocă să nu se alăture formaţiunilor politice de stângă.

Iată ce scrie Françoise Gondrand în eseul său „Fondatorul lui Opus Dei şi atitudinea sa faţă de puterile statului” pe care îl putem găsi pe www.opusdei.org:

«Deschis faţă de toată lumea şi respectând libertatea oricui, Pr. Josemaría şi-a impus o rezervă totală fată de situaţia politică. Opţiunile tinerilor care îl încurajau erau de altfel foarte diverse, chiar antagoniste: naţionalişti şi monarhişti opunându-se tot mai mult guvernului legitim, dar şi catolici basci, devotaţi republicii şi libertăţilor lor regionale.

Părintele nu făcea niciodată vreo aluzie la opţiunea lor, dar le cerea în schimb să nu vorbească despre politică în sediul unde veneau pentru a se forma în mod exclusiv creştin. Într-adevăr, genul de apostolat pe care înţelegea să-l promoveze nu era rezultatul unei reacţii la evenimentele politice.

Opus Dei – aşa îl va numi după o vreme – nu a fost imaginat de un om „pentru a rezolva situaţia lamentabilă din Biserica din Spania după 1931, le spunea Pr. Josemaría (…) Noi nu suntem o organizaţie născută din cine ştie ce împrejurări (…) no nu vrem să răspundem la o trebuinţă anume a unei ţări sau a unei anumite epoci; Dumnezeu vrea ca Opera Sa să fie, chiar din prima clipa, absolut universală, catolică”.

Legăturile care îi unesc sunt de natură exclusiv spirituală… Aceasta exclude orice idee politică şi orice obiectiv politic sau de partid. De altfel obiectivul era din plin suficient prin el însuşi, pentru că era vorba de a-i chema pe creştinii practicanţi să se sfinţească în lume luând în serios chemarea evanghelică: „Fiţi desăvârşiţi aşa cum Tatăl vostru din Ceruri este desăvârşit”. Dar a avea în vedere învăţătura Bisericii şi a-i chema pe creştini să acţioneze conform credinţei lor, va avea categoric, cu timpul, consecinţe sociale considerabile».

Citește El Fundador del Opus Dei y su actitud ante el poder establecido